Blestemul etichetei

Ne naștem cu blestemul etichetei
lipite peren și indestructibil
de sufletul nostru etern de prunc.

Defilăm sau ne strecurăm prin lume
cu simbolul privat și personal
dăruit inevitabil de societate,
adică de mulțimea întâmplătoare
aflată în proximitatea anonimei geneze.

Existăm în umbra etichetei
ce ne definește destinul
ce ne creonează biografia
ce ne colorează viața.

Suntem o anexă a etichetei
întrupare a unei scântei fecunde,
o notă de subsol
în cartea infinită a creației.

Identificați perfect cu eticheta
ne împănăm cu singularitatea ei
ori ne umilim cu modestia ei,
depinde de direcția suflului primordial.

Ne retragem la final
sub linia de plutire a fatalității
cu eticheta pe cruce sau mormânt:
un ultim epilog al pietrei
în scenariul etern al divinității.