Călin Neacșu
întunericul lumina
ascuns
sub aripa cocorului
adoritor de drum lung.
se făcea că
tu nu mă auzeai,
probabil pentru că îți
vorbeam în gânduri
și umbre.
dar crede’mă!
explozia fericirii eterne
nu va veni
decât de mână
cu moartea iubirii noastre,
lespede peste zborul
acelestei aripe,
ce a salvat, pentru o clipă,
onoarea pierdută,
a unui ultim golan esenian,
atunci când mi’ai lins palma
plângând a ce știai tu mai bine
alinia vieții ce se sfârșea.
simt că îți voi mai înnoda,
șoldurile adunărite,
aalinând funia corsetului,
o ultimă dată,
strâns asufocare.
apoi te voi lăsa să fugi…
salvează’te!
auită’te de mine!
Sursa foto: crinaprida.tumblr.com
