Doina BezeaDoina Bezea
09.10.2015

Așteptările mele…

Așteptările mele,
praf de cretă amară,
trec prin străzile strâmte,
înnegrite în smoală,
mă strivesc nepăsări,
între coate grăbite,
știu că-n umbra de ieri,
zac mirări dezgolite.
Rătăcesc ca un zbor,
fără aripi să zboare,
mă îngroapă-n tăceri,
suferința ce doare,
nu mai pot să respir,
în mulțimea absentă,
calc pe trupuri de ceară,
doar durerea-i prezentă!
Frunzăresc despărțiri,
prin copacii de humă,
nu e loc să zâmbești,
nu e timp pentru glumă.
Mai alerg prin tăceri,
răvășind chipuri moarte,
osândite-n dureri,
în secunde nefaste,
văd pe stradă căzând
gânduri uitate în
lumi paralele,
iau o oglindă de lut,
și mi-adorm
așteptările mele…

610 cititori