Marinela Belu- Capșa 
Via era la marginea satului.
O liniște grea îmbrățișa pământul.
Cu coada ochiului
Îi urmăream fiecare mișcare.
Zâmbea frumos…
Inima îmi bătea nebunește.
O furnică mă gâdila
Pe sub bluză.
Așteptam…
Genunchiul meu atingea genunchiul lui,
Mâna mea frământa frunza de trifoi,
Aerul parfumat al viei
În soarele dogoritor al verii
Mă îmbăta.
Așteptam sărutul
Care nu mai venea.
O lacrimă de dor mi s-a prelins
În vene.
În amurg
Umbra lui se oglindea fantomatic.
Sursa foto: cdn1.walls.ro
