Silvana Andrada Tcacenco 
Ascunde-mă în poezie de răul dintre noi,
În nopțile înguste nu mă lăsa în ploi
Care în pletele-mi bălaie urmează să înghețe,
Prea ferecându-mi chipul în umbre de tristețe,
În lumea-n care suntem, o lume uluitoare,
Mai mor pe rând iluzii iar viața încă doare,
Mai sunt atâtea care ar mai fi fost în plan,
Dar care- n forța sorții s-au spulberat in van,
Eu simt că începutul încă n-am terminat
Și că am pierdut în timpul în care-am renunțat,
Pentru că suntem cumul viu de vis și renunțare,
În viețile prea scurte, din marea înscenare,
Însă eu nu vreau să renunț și nicidecum regret,
Am forța infinutului din viața-mi de poet,
Și în a lumii crudă, uneori nemernicie,
Îi voi răspunde veșnic vieții, cu o poezie!
Sursa foto: pinterest.com
