Așa cum sunt

cu picioarele terestre,

vinovat de a fi surâs unui alt zâmbet,

am înotat până la

pianul dezacordat

înțepenit pe scara interioară

a naufragiului

iubirii noastre,

înfuniată acolo,

la cheremul claviaturii îndoielilor

furtunilor tale,

azi nici măcar ele împlinibile

de’atâta pedeapsă.

a fost deșirant…

și totuși… o clipă doar dacă aș fi fost

mai inspirat-franțuzit,

ar fi putut fi chiar désirant…

dar așa, iubindu’te,

te las tot mereu

să mă gonești,

și mă amuz punând la încercare

răbdarea mareei.

Oare mă va lăsa,

să’mi iau lumile’n cap

în largurile ei,

și să te mușc

de’acolo de unde clavicula sprijină

echilibrul omenirei,

o singură și ultimă dată

numai

ca să povestesc

cum a fost,

după ce mă voi reîncarna

încă de vreo trei ori ?

Oare ?

până atunci merg să

boxez un tango.

Luna plină

mă’ndeamnă la smerenie

până la înțepenirea balansului,

pentru că,

Da,

ai dreptate,

construcția mea mentală e nătângă,

e chiar schela

care se va prăbuși

în curând.

Pofitm? ți’am necăjit mândria ?

fie.

răzbună’te atunci!

povestește’mă lumii așa cum sunt.

Sursa foto: http://image.stirileprotv.ro/media/images/600×375/Sep2014/61572268.jpg