Artă

Îl priveam cum deșira în cuvinte curiozități dezarmante,

cum plămădea între repetiții site și scări

până la pulpa basmelor

în care înotau agonia și extazul din copilăria păpădiilor.

Aveam o scenă albă, regizam între degete spectrul culorilor.

Decantam, în priviri, stările

în care se îmbrăca văzduhul.

I-am prins, dintr-o săgetare, povara

care i se așezase pe gânduri.

O urmăream cum stătea, melc,

în licărirea căprui,

cum se prelingea peste sunete.

Câteodată, încremenea ca un iglu

care se lăsa locuit de teatrul silfidelor.

Îl priveam și îi vedeam sufletul care mă saluta îngerește.

În ochii lui, poposise un lup flămând de tăceri așternute pe frunze.

Mi-a luat urma și pășește lent.

Dă la o parte pălămida înserării cu o plutire între lumile

care îi cer urcușul și zarea.