Daniel Samuel Petrilă
A muzelor celeste, convexe revărsări
Idilice izvoare, regrete-ngemănând…
O lume hialină cu visuri și cântări,
Pe scara cea din Betel profetul așteptând.
O lume-n altă lume, ecvestră, spiralată…
Un vis latent teluric în cuget măcinat,
O muzică sihastră e lumea de-altădată
Iar îngerul romantic e un poet damnat.
Coboară lin, dramatic, menadele în pantă,
Se-aude-n depărtare tortura lui Orfeu.
Eroul Quasimodo e al durerii zeu…
Cocoașa de blestem și-n suflet el o poartă!
Când se așterne noaptea în sufletu-mi pustiu,
Poet damnat romantic în lume vreau să fiu.
