Florica Patan Aceleași negre ace pe rug cresc ascuțite
Și alte ape scurg mai tulburi tot tumultul
Iar luna de pe crug ascultă nopți șoptite
Cochilii în adâncuri rotesc… și eram altul.
Peste câmpie umbre, peste păduri sfială
În negre timpuri vânt să tulbure vestmântul
Frunzei căzute-n roșu cu zimți de îndoială
Un ochi atent și ager mă desenează altul.
Foșnet ascunde frunza și tropote de cerb
Rostogolind poteci cu plânset din Înaltul
Se-ncolăceau minute în fire dintr-un verb
Buștean cu cercuri vii, în seve eram altul.
Venea culoarea toamnei, câmpia adormea
Cătina răni închide, dar nu poate fi leacul
Acelui timp – sincopă culcat la dușumea
Și pleoapa toamnei reci închisă-i de un altul!
