Aripi şi umbre

Am coborât din timp
cu zâmbetul unei vieţi
cât imensitatea universului.

Am păşit pe nori,
pe cuvânt,
pe piatra arsă de sete,
sub ochii-flăcări
ai Păsării Phoenix…

Am plâns pene şi sori,
am agăţat fulgere şi scoici
în pletele albastre
ale ploilor de vară…

Mi-am scuturat
cămaşa
de flori şi păsări
peste gândurile bărbatului de ceară,
mi-am îngropat
iubirea
în coarnele cerbilor
şi în trădarea macilor…

Am doinit fluturi şi ape şi doruri
până când cerul
mi-a crescut aripi şi umbre…

Sursa foto: aliceboboc.files.wordpress.com