Anotimpuri

Iernile au început,
să se retragă,
una câte una,
în fulgii de nea,
suferinţe tocite
ale îngerilor,
împrăştiate
pe oasele
dezvelite,
ale pământului.
Toamnele şi-au
tăiat părul,
şi s-au retras
în picăturile
de freamăt mut,
ale înlemnirii.
nicăieri nu era
mai linişte ca,
în gânguritul
de nou-născut,
al iubirii vegetale.
Verile şi-au
ascuns zâmbetul,
prin rădăcinile
munţilor, şi-au
început să alerge
ca la coridă un
taur, ce le
însângera
căldura,
zdrenţuind-o!
Primăverile au
început să pască,
muguri de iubire,
în cariile copacilor,
şi au chemat
la sine omizile,
ca să nu mai
poată înflori,
vreodată!
Fugise timpul
şi îşi înfipsese
colţii de cealaltă
parte a planetei.
Neputincioase,
anotimpurile
începuseră
să-şi joace
trăirile la ruletă!
Foto: Andi Spot