Dorina Rodu
Se naște amurgul tremurând,
Cutreierându-mi mintea
Cu gânduri sobre desprinse de curând
Din teama ce mă cuprinde.
Razele ruginite ale amurgului,
Răsar printre ruinele sufletului,
Care sfâșiat de durere,
Se-neacă-n apele în apele învolburate ale unei vechi ere.
Din abisul tristeții,
Vino de-mi culege ultimele
Picături de speranță ale dragostei,
Sfărmate de greutatea lacrimii.
Mă atârn de-un fir de speranță,
C-ai s-apari fără aroganță
Și-ai să-mi aduni firmiturile de iubire,
Înșirate-n neștire…
Foto: Andi Spot
