Camelia Iuliana Radu
să preţuiesc o fereastră mare
o haină albă şi apa cu gheaţă
alături de o felie de pâine prăjită
ca singure merinde ale unui prânz
am învățat să iubesc fructele
pentru că ele nu cresc sub orice soare
am învățat să nu îmi pese de hainele şifonate
să preţuiesc toate acele întâmplări ale zilei
care nu cer bani şi nu fac rău altuia
cititul
sportul pe stradă
apa rece
soarele
trupul
am învățat că un om are demnitate dacă este curat
nu scump îmbrăcat
că a fi în trend înseamnă a fi mai simplu ca alţii
că a nu fi bogat este acelaşi lucru cu a fi
atunci când citeşti o carte
să ai grijă de tine înseamnă să trăieşti cu minim de nevoi
să îţi înțelegi trupul înseamnă să mănânci puţin
să fii fericit doar cu aer şi prieteni
înseamnă că ești pe drumul tău dacă
pui pe foc un porumb şi ai o sticlă de vin
cânți pentru că știi ce este tăcerea
familia înseamnă toleranţă şi bucurie
și este mai importantă decât o mare iubire
care desparte
să accepţi banalitatea din dragoste
te face spontan mai inteligent
pentru că fiecare zi înseamnă o treaptă
oamenii care nu suportă defectele fizice
au un mare handicap de inteligenţă
cine se vaietă, este bolnav
cine nu ajută, este bolnav
orgoliul este ridicol ca o tichie colorată
oamenii cu pretenţii sunt infirmi
demnitatea este dreptul tău
dacă tu crezi în ceea ce faci
vei învinge împotrivirea regulilor
am învăţat că a vrea foarte puţin
cât mai puţin
înseamnă a face mult, tot mai mult
sufletul este singurul constructor
restul este zăpadă
se topeşte
