Costel Zăgan
Și iată că într-o zi , când mergeam spre casă, m-a abordat chiar el, pseudofilosoful de ocazie, criticul de meserie:
– Ascultă aici, autorule, nici cinstea, nici demnitatea, nici sentimentul datoriei, nici dreptatea, nici omenia, nici justețea a ceea ce faci, adică scrii, nu-ți vor împăca vreodată conștiința de creator! Pentru că nici alter, nici ego nu pot revela dintrodată contradicțiile acestei lumi atât de bune în nebunia ei cotidiană.
– Și-atunci, criticule de ocazie, neseriozitatea, prefăcătoria, ciudățeniile, caracterul șovăielnic, lipsa de omenie neagă sau doar pun în evidență așa-zisele calități pe care tocmai mi le-ai scos în față?
– Cine le condamnă, și cine le execută- aceasta-i întrebarea, autorule!
– Și-atunci, cine-i adevăratul egoist, criticule de ocazie: ego sau alter?
– Ori, cine-i infernul: opera, autorul, cititorii?
Foto: Andi Spot
