Alint de ninsoare

mă trezesc încarcerată de tăceri
şi nu ştiu cum să-mi iau reperul
fulgii care îmi cern aerul
mă lasă fără respiraţie
fără acordul cu mine însămi
gândindu-mă asiduu la dezertare
la stăruinţa anilor ce trec
dimineaţa îmi aşează în cupa inimii
o crenguţă de brad
culoarea care s-a jucat cu moartea
se roagă pentru lucrurile
pe care viaţa mai are timp să le cuprindă
gândul bun îşi scutură bocancii la uşa mea
atrăgând privirile cu adânca exclamaţie
palma adună buburuze de nea
pentru a le dona celor sărmani
faptele urmează să fie plătite
în arginţii despovărării

aerul înmiresmat duce adevărul
într-o singură direcţie
cea care mie nu mi-e indicată
nu-mi ţine fixată atenţia
astfel că nu voi putea împărţi
nevoia de-a iubi
cu libertatea de-a lăcrima
şi nu-mi voi ispăşi vinovăţia
într-un alint de ninsoare

Sursa foto: gradinareasa.wordpress.com