Mihaela HurăMihaela Hură
15.10.2015

Alb de vară

În ghetele mele s-a strâns iarna toată –

am prins-o pe drum, rătăcea fără rost,

cu ochii închiși, cu spinarea-nghețată.

Mi-a fost nu știu cum și i-am dat adăpost.

 

O duc după mine prin vara topită,

îmi plânge-n sandale și-mi ține de frig

și drumu-și plătește cu gheață zdrelită,

mă strânge de gânduri, mă face să strig.

 

Am vrut să mă scutur la câte-o răscruce,

s-o las să se ducă pe alte poteci –

n-a vrut, n-a știut încotro s-o apuce,

s-a-ntors milogind lângă tălpile reci.

 

Cu umăr zvâcnit într-un salt pe de rost,

am râs fără râs și i-am dat adăpost.

(imagine de pe bashooka.com )