Elena Spiridon 
Tot singură, măicuţa mea, ai stat de sărbători
Cu gândul tău neîntinat ca albul din ninsori,
Degeaba-au fost colindători şi multe ţi-au urat
Fără copil, te stingi uşor, o, doamne şi-i păcat!
Am vrut să plec să mă alint în poala ta de vis,
Dar trenurile au plecat, s-au dus parcă-n abis;
Şi singură pe un peron, te strig, măicuţă dragă,
Aşteaptă-mă, nu te grăbi, şi eu sunt fără vlagă;
Prea mi-au luat-o cei străini, primesc la schimb poruncă,
Nu mai am rude, sărbători, tot muncă, muncă, muncă;
Te rog, nu te mai întrista, pune toate pe masă,
Pe jos, dacă ar fi să plec, şi tot ajung acasă!…
Sursa foto: http://ltpetrestefanuca.com/
