Literatura de azi 
Iertările
Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Și în urechi am continentul rock…
Ai să ma ierţi că sunt labilitate,
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierţi, preablânda mea, de toate
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să ma ierţi că nu pot fără tine,
Și dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi,
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine,
Eu, tristul cel mai liber dintre toţi…
Și cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Și tot ai să mă ierţi definitiv.
Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Și-am să te mint în fiecare zi
Și cât putea-va sufletul să rabde
Cu cât îţi voi greşi, te voi iubi…
Adrian Păunescu
