Mihaela Oancea
Cei doi se caută mereu prin atâtea existențe,
de fiecare dată când se-ntâlnesc zâmbind
cât pentr-o veșnicie.
Știu că mălinii viscoliți sunt jeliți
în alte și alte moduri,
că arta respiră țărâna, dar din ea necontenit
încolțesc mlădițe.
Tocmai de aceea aleg
să nu plângă toată moartea din lume, altfel
ne-am trage cu toții peste ochi bucata de pânză
și ne-am narcotiza pentru a uita
că venim și plecăm
atât de singuri.
Sursa foto: pinterest.com
