dacă nu te văd
nu înseamnă că nu ești în mine
iar dacă nu te aud
nu este pentru că nu vorbești
sau pentru că urechile mele
sunt prea pline
de alte voci rotunjite de sens
în seara când ovarul drept
este a doua mea inimă
în care fiecare zvâcnet
reprezintă o bătălie
pe viață și pe moarte
când simt până la lacrimi
loviturile de ping-pong
dintre ”a fi sau a nu fi”
iar noaptea te visez încarnat
într-un pui de șoarece speriat
pe care-l strâng în pumn
uit că este doar un joc
pentru că frica devine
mai puternică decât dorința
chiar dacă nu știu
ce este mai deplorabilă
fericirea temporară a speranței
sau resemnarea necredinței
poate este adevărat
că nu există
învinși și învingători
pentru cei care iubesc viața
la fel de mult
cum îți place ție
să-l joci pe Hamlet
nenăscut