Etgard BitelEtgard Bitel
03.01.2023

Renaște o puternică forță militară?

TUTUROR CITITORILOR ACESTEI PUBLICAȚII ȘI MEMBRILOR COLEGIULUI EDITORIAL, UN SINCER LA MULȚI ANI, SĂNĂTATE, FERICIRE ȘI NU UITAȚI SĂ RĂMÂNEȚI CU PICIOARELE PE PĂMÂNT CĂCI ISTORIA SE SCRIE SUB OCHII NOȘTRI.

Poate părea ciudat ca în această perioadă de sărbători să mă ocup de știri nu prea plăcute, dar trebuie să ținem seama că orice schimbare, chiar și dincolo de ocean, are influență asupra vieții noastre de zi cu zi.

Astăzi este despre Japonia.

Știm cu toții că Japonia are o istorie milenară, că are o cultură specială, că este singura țară care a fost lovită de două bombe atomice, că a suferit o înfrângere umilitoare la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, că a renăscut industrial, fiind astăzi una dintre cele mai puternice economii din lume, dar cam atât.

Voi începe analiza mea cu puțină istorie.

La 15 august 1945, împăratul Hirohito a anunțat, în primul său discurs difuzat la radio, acceptarea de către Japonia a condiţiilor de capitulare avansate de Puterile Aliate, punându-se astfel capăt celui de Al Doilea Război Mondial, scrie Agerpres, care citează Reuters. Decizia a venit după ce SUA au lansat bombe cu încărcătură nucleară asupra orașelor japoneze Hiroshima (6 august 1945) și Nagasaki (9 august). Japonia intrase în Al Doilea Război Mondial în decembrie 1941, prin atacul asupra bazei americane de la Pearl Harbour, determinând și intrarea Statelor Unite ale Americii în conflict. La 10 august 1945, la numai o zi de la momentul lansării bombei nucleare asupra Nagasaki, Japonia transmite Aliaţilor consimţământul asupra condiţiilor de capitulare necondiţionată, avansate cu prilejul Conferinţei de la Potsdam.
După ce Japonia s-a predat necondiționat în fața Puterilor Aliate, pe 2 septembrie 1945, destinul acesteia urma să fie scris sub ocupația americană coordonată de generalul Douglas MacArthur, numit Comandantul Suprem al Puterilor Aliate și șeful Consiliului Aliat pentru Japonia de către președintele Truman.

Generalul MacArthur a demarat imediat procesul de reconstrucție a Japoniei, axându-se pe două dimensiuni principale: demilitarizarea și democratizarea. Primii doi ani ai ocupației americane au determinat schimbări fundamentale pentru guvernul și societatea japoneză. Persoanele considerate responsabile de război au fost judecate de Tribunalul pentru Crime de Război din Tokyo, armata japoneză a fost desființată, iar foștilor ofițeri militari li s-a interzis să ocupe funcții politice.

Un adevărat reper al democratizării Japoniei sub ocupație americană este Constituția redactată sub coordonarea generalului Douglas MacArthur, intrată în vigoare în mai 1947, funcțională și în acest moment. 

Articolul 9 al Constituției japoneze marchează cu adevărat o premieră istorică, întrucât prevede renunțarea explicită și definitivă la război: Aspirând sincer la o pace internațională bazată pe ordine și justiție, poporul japonez renunță pentru totdeauna la război ca drept suveran al țării.

Prevederea respectivă a transformat armata japoneză într-o armată cu sarcini exclusive de apărare, deși în ceea ce privește relația cu China există încă multe probleme nerezolvate.

Iată însă că apar știri care spun că este pentru prima oară după cel de Al Doilea Război Mondial când Japonia decide să aloce un buget masiv apărării, în contextul în care poziția Chinei s-a schimbat dramatic, iar Beijingul devine tot mai agresiv atât vizavi de Taiwan, cât și față de insulele în dispută cu Țara Soarelui Răsare.

Tokio va elabora o nouă strategie de apărare. Noua strategie națională de apărare este de așteptat să facă referiri clare la amenințările reprezentate de China, Coreea de Nord și Rusia, adoptând un limbaj mai declarativ decât la prima publicare a strategiei naționale de securitate a Japoniei, în 2013, în special față de Beijing.

Japonia va investi masiv în forțele sale militare, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea de rachete.

Japonia va iniția cea mai mare cursă a înarmărilor de la Al Doilea Război Mondial încoace, pentru a descuraja China să declanșeze un război în Asia de Est, au declarat pentru Reuters oficiali guvernamentali și analiști militari japonezi. Dezvoltarea și modernizarea armatei japoneze are ca obiectiv declarat anul 2027.

Japonia a identificat încă din 2019 China drept principalul său adversar, în strategia sa de apărare. Îngrijorările guvernului nipon au sporit după invazia Rusiei în Ucraina, război care a slăbit și mai mult influența mișcărilor pacifiste din Japonia, care se opun politicii de înarmare. Guvernul japonez „are acum vântul în spate și se va folosi de aceasta pentru a face tot ce e posibil”, a declarat Takashi Kawakami, profesor la Universitatea Takushoku din Tokyo. Acesta a adăugat că anul 2027 e cel în care balanța puterii militare în Asia de Est s-ar putea înclina în favoarea Chinei. În plus, anul 2027 este cel în care e programat viitorul congres al Partidului Comunist Chinez și reprezintă, în același timp, anul în care se vor sărbători 100 de ani de la înființarea armatei populare chineze.

Comandantul forțelor navale americane din regiunea indo-pacifică, amiralul Philip Davidson, a declarat că, în 2027, s-ar putea „manifesta” o posibilă agresiune militară a Chinei împotriva Taiwanului. Cucerirea Taiwanului de către China ar reprezenta o importantă lovitură pentru Japonia, deoarece căderea insulei sub dominația Beijingului ar pune în pericol rutele maritime strategice care asigură aprovizionarea Japoniei cu produse petroliere și alte bunuri comerciale. Conform unui sondaj de opinie realizat la începutul lunii decembrie, 55% din japonezii chestionați au declarat că sprijină ideea creșterii cheltuielilor pentru apărare, în vreme ce 29% s-au opus. Partidul premierului japonez Fumio Kishida, aflat la putere, a promis dublarea bugetului apărării, care va ajunge la 68 de miliarde de dolari în următorii cinci ani. Banii alocați vor fi folosiți pentru înzestrarea armatei cu noi rachete cu rază lungă de acțiune, realizate de Mitsubishi, rachete antinavă și aer-sol cu rază lungă, realizate de companiile Kongsberg și Lockheed Martin. Alte proiecte importante includ dezvoltarea unui nou avion de luptă invizibil, de ultimă generație, care să intre în dotarea aviației japoneze în anii 2030 și care să fie construit în colaborare cu Marea Britanie. De asemenea, Japonia are în vedere creșterea stocurilor de muniții existente, necesare în cazul „unui război de durată”.

Planul amplu de cinci ani, cândva de neconceput în Japonia pacifistă, va face din țara asiatică al treilea cel mai mare consumator militar din lume, după Statele Unite și China, pe baza bugetelor actuale. Prim-ministrul Fumio Kishida, care a spus că Japonia și poporul ei sunt într-un „punct de cotitură în istorie”, a declarat că accelerarea acestei acumulări militare este un răspuns la tensiunile în creștere. Guvernul său se îngrijorează că Rusia a creat un precedent care va încuraja China să atace Taiwanul, amenințând insulele japoneze din apropiere, întrerupând aprovizionarea cu semiconductori avansați și punând un potențial control pe căile maritime care furnizează petrol din Orientul Mijlociu. „Acest aspect stabilește o nouă direcție pentru Japonia. Dacă sunt construite în mod corespunzător, forțele de autoapărare vor fi o forță reală, eficientă, de clasă mondială”, a declarat Yoji Koda, fost amiral al Forței de Autoapărare Maritimă, care a comandat flota japoneză în 2008.

Semnificativ este faptul că Japonia a primit deja, de la SUA, primele avioane F-35B și în curând va avea și primele nave port-avion, prin modificarea a două nave port-elicopter.

Deși se vorbește în permanență de autoapărare, este foarte clar că, datorită noii strategii, Japonia nu se va da în lături de la un atac preventiv în cazul în care amenințarea Chinei va deveni un pericol iminent.

Ținând seama de tensiunile din zonă și de interdependența economică mondială, nu ar trebui să ne fie indiferent ce se întâmplă în Pacific, așa cum nu ne este indiferent ce se întâmplă la Kiev.