Etgard Bitel 
Cunoaștem cu toții proverbul de mai sus și nu aș fi vrut să îl folosesc ca titlu, dar două situații din actualitate se potrivesc, din păcate, de minune.
Este vorba despre războiul din Ucraina și despre respingerea României la intrarea în Shengen.
În primul caz, „mama” UE s-a luat după Unchiul Sam și a impus sancțiuni Rusiei pentru că a invadat Ucraina.
Că Putin a făcut o prostie prin invadarea Ucrainei este un adevăr care depinde de pe ce parte a străzii privești, pentru că dacă ne uităm dinspre Moscova spre Kiev, vom afla că Putin a anexat regiunile populate majoritar de ruși. Dacă ne uităm dinspre Kiev spre Moscova, vom afla că este o invazie populată cu crime împotriva umanității.
Cert este că acest război nu se va termina în curând, iar generalul de armată american Mark Milley, președintele Statului Major Întrunit al SUA, a declarat în cadrul unei conferințe de presă la Pentagon că „probabilitatea unei victorii militare ucrainene – definită ca alungare a rușilor din toată Ucraina, inclusiv din ceea ce ei pretind a fi Crimeea –, probabilitatea ca acest lucru să se întâmple în curând nu este mare, din punct de vedere militar”.
În consecință, Uniunea Europeană a încetat importul de petrol și gaze din Rusia, urmând ca țările membre să reducă consumul acestor substanțe mai ales pe timp de iarnă, ceea ce duce la o criză energetică și la reducerea temperaturilor în case, populația fiind obligată să suporte maximum 190 Celsius în miezul iernii. Noi, cei care am trăit pe vremea lui Ceaușescu, știm să mai punem o haină în plus pe noi, dar ce vină au toți ceilalți să suporte condiții inumane pentru că așa vor UE și SUA?
De altfel, sancțiunile aplicate de SUA și preluate de UE nu prea grevează viața de zi cu zi din SUA și, mai mult decât atât, contribuie la revitalizarea economiei americane, prin creșterea exportului de petrol și gaze provenit din SUA.
Ca de obicei, americanii scot castanele din foc cu mâna altora (Europa), așa cum s-a întâmplat de cele mai multe ori în istorie, Putin își vede neabătut de programul lui, vânzând petrol și gaze în China, iar în Europa, la mâna a treia, pentru cine vrea să încalce sancțiunile UE sau „are pile” și capătă derogări.
Iată cum se aplică proverbul din titlu.
Despre celălalt caz, respingerea României la intrarea în Schengen, n-aș fi vrut să scriu pentru că nu cred că locuind în altă țară am dreptul să judec ce se întâmplă în România, dar situația poate deveni mai dureroasă dacă nu se aplică un alt dicton: „Dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă”.
Austria s-a opus direct intrării României în spațiul Schengen, iar Olanda a făcut-o opunându-se intrării Bulgariei care era clasificată la intrare la pachet cu România.
Imediat, s-au supărat românii și au început să propună, ba chiar să aplice concret sancțiuni firmelor din România cu capital austriac.
Se cere cu obstinație retragerea banilor din conturile deschise la băncile cu capital austriac, se cere boicotarea stațiilor de benzină ale OMV, se cere anularea contractelor comerciale cu firme din Austria. Nimeni nu se gândește că închiderea unei bănci cu capital austriac de pe teritoriul României va trimite în șomaj mii de salariați români și la fel se va întâmpla dacă vor fi boicotate și alte societăți cu capital austriac.
Că aceste societăți au ajuns în România prin privatizări suspecte o știm, dar acum este cam târziu să se poată face ceva..
Că la aceste societăți se fac mari matrapazlâcuri este aproape sigur, dar cred că există metode legale ca acestea să fie sancționate.
Care este legătura dintre societățile comerciale austriece și hotărârea ineptă a guvernului austriac?
Pe de altă parte, este bine să ne întrebăm care este vina părții românești în această respingere. Ce calificativ poate primi clasa politică actuală din România care de ani de zile are poziția ghiocelului și nu a fost în stare să-și facă auzit glasul în forumurile internaționale? De ce trebuie să sufere românii dacă este trimis la negocieri un ministru care nu știe nicio limbă străină?
Iar au mâncat părinții (politicienii) aguridă și li se strepezesc dinții copiilor (poporului)?
