Etgard Bitel 
În ziua de 11 mai 2022, a fost ucisă comentatoarea postului de radio pan-arab Al-Jazeera, Shireen Abu Akleh. Regretabilul eveniment s-a produs în localitatea Jenin, în timpul unei transmisiuni în direct a unor ciocniri între armata israeliană și grupări teroriste din localitate.
Shireen Abu Akleh, cu statut de rezidentă în Israel și cetățenie americană, lucra pentru cel mai important post pan-arab, având funcția de comentatoare, și nu ca jurnalistă. Amănuntul nu schimbă cu nimic gravitatea evenimentului, având în vedere că ea purta vestă anti-glonț pe care scria „Press”, deci era identificabilă și supusă imunității de care se bucură presa în cazuri similare.
Glonțul ucigaș a trecut prin casca de protecție și, conform declarațiilor patologului palestinian, care a efectuat autopsia cadavrului lui Shireen Abu Akleh, miercuri după-amiază, a rezultat că nu este posibil să fie stabilit cu certitudine dacă a fost împușcată de armata israeliană sau de terorişti.
Doctorul Ryan al-Ali, de la Institutul de Medicină Legală al Universității a-Najah din Nablus, a declarat într-o conferință de presă că „nu există nicio dovadă că împușcătura a fost efectuată la o distanță directă”.
Potrivit medicului, „glonțul care a ucis-o pe Shireen Abu Akleh a lovit-o în cap și i-a provocat o ruptură larg răspândită în creier și craniu.
Glonțul care a intrat în corpul său este în mâinile noastre și în prezent este examinat într-un laborator pentru orice dovezi care ar putea fi legate de cine a fost responsabil pentru împușcătura care a dus la moartea lui Shireen”, a adăugat el.
Referitor la autopsie și la cercetarea glonțului, Israelul a propus colaborarea atât la autopsie, cât și la cercetarea balistică, pentru a se determina care dintre părți este vinovată. Autoritatea palestiniană a refuzat colaborarea, acuzând fără dovezi Israelul.
Atât Statele Unite, cât și Consiliul de Securitate al ONU au solicitat o anchetă internațională, dar, până în momentul când scriu aceste rânduri, nu există niciun răspuns din partea Autorității palestiniene care dorește, însă, să dea în judecată Israelul la Tribunalul de la Haga. Referitor la acest punct vom reveni.
Moartea lui Shireen Abu Akleh demonstrează încă o dată că profesia noastră este periculoasă, mai ales atunci când ești în mijlocul unui conflict armat.
Conform rapoartelor organizației „Reporteri fără frontiere”, de la începutul anului au fost uciși în timpul exercitării profesiei 28 de jurnaliști. Dacă ținem seama că în 2021 au fost uciși, de-a lungul întregului an, 50 de jurnaliști, situația devine îngrijorătoare, deși față de 2012 când au fost uciși 144 de jurnaliști cifrele au scăzut simțitor.
Un alt raport al organizației „Reporteri fără frontiere” precizează că în ultimii șase ani au fost uciși 64 de jurnaliști în Mexic, iar în Afganistan, 58. Triste recorduri.
Problema jurnaliștilor de război este cu atât mai spinoasă cu cât se pot întâmpla și accidente nedorite, respectivii colegi asumându-și riscurile.
În timpul Războiului din Golf (1990-1991), fiind singurul corespondent de presă român acreditat de guvernul israelian, eram la Centrul de presă de la hotelul Hilton din Tel Aviv și am suportat o mare parte din cele 42 de rachete trase de Irak asupra Israelului alături de alți colegi din Europa. Stând de vorbă cu ei, am înțeles mai bine ce înseamnă și care sunt pericolele corespondentului de război. Fiind într-un centru de presă, eram oarecum apărați, dar colegii noștri din teatrele de luptă nu au acest privilegiu și se expun zilnic.
Revenind la cazul lui Shireen Abu Akleh, aș vrea să compar poziția Autorității palestiniene cu aceea a altor state care au pierdut corespondenți de război. Dacă îmi aduc bine aminte, au fost cazuri de jurnaliști celebri uciși pe câmpul de luptă, existând date certe despre vinovați și totuși nimeni nu a cerut deschiderea unui proces la Haga. Până la urmă, este „riscul meseriei”.
Refuzul autorității palestiniene de a coopera cu Israelul în cercetarea cauzei decesului comentatoarei arabe ridică semne de întrebare. Ce date au rezultat din cercetarea balistică făcută (dacă a fost făcută!) de Autoritatea palestiniană? Nu cumva se caută un „casus belli”?
Nu cred că miră pe cineva nici poziția Consiliului de Securitate al ONU, care nu a acuzat și nu a cerut o cercetare în cazul morții lui Jamal Khashoggi, ucis în consulatul Arabiei Saudite de la Istanbul, și nici în alte cazuri de jurnaliști uciși, unii chiar de organele statului respectiv, deoarece își exprimau păreri contrare poziției oficiale (vezi Mexic, Rusia etc.).
În spatele fiecărui jurnalist ucis sau încarcerat se află destine și nume. Shahnaz Roufi, jurnalistă afgană, și colega ei Sadida Sadat au fost ucise de militanți islamiști în Afganistan, în martie 2021. Asasinarea reporterului de investigații criminale Peter de Vries a zguduit Olanda în iulie 2021. Sunt doar trei cazuri dintre sutele de asasinate ale unor jurnaliști despre care presa internațională nu prea a vorbit.
Nu voi încerca să disculp armata israeliană în cazul în care se va dovedi că un militar israelian este vinovat de moartea lui Shireen Abu Akleh. De altfel, armata israeliană a început propria cercetare în acest caz, dar va fi foarte greu să existe o concluzie clară până când nu va fi executată o cercetare balistică a glonțului, coroborată cu cercetarea căștii pe care a purtat-o decedata.
Concluzia ar putea fi cea din titlu, dar și aceea că „bicicliștii și evreii sunt de vină”. De ce bicicliștii?
În ceea ce mă privește, aș opta pentru un proces la Haga unde Autoritatea palestiniană va fi obligată să aducă dovezi și unde s-ar putea dispune o cercetare balistică. Până atunci, ar fi bine ca presa internațională și organismele internaționale să se abțină de la acuzații nefondate.
(sursa foto: International Press Institute)
