Israelul merge la alegeri

Nu prea am scris la această rubrică despre Israel considerând că mass-media din România este destul de bine informată, iar analizele sunt destul de pertinente.

Iată însă că s-a ivit o situație pe care mă văd obligat să o analizez ca trăitor în această țară.

Prim-ministrul israelian Naftali Bennett a cerut dizolvarea parlamentului, punând țara pe calea către al cincilea tur de alegeri în mai puțin de trei ani.

După ce a încheiat domnia-record a fostului prim-ministru Benjamin Netanyahu, în iunie 2021, improbabilul guvern al lui Bennett al partidelor de extremă dreapta, liberale și arabe a fost fragil de la început.

Eu numisem acest guvern „o struțo-cămilă”, pentru că nu poți să armonizezi în cadrul aceluiași guvern un partid de dreapta cu un partid de centru stânga, cu un partid de extremă dreaptă, cu un partid de stânga, cu un partid de extremă stângă și un partid arab care, în statutul său, nu recunoaște Israelul.

De altfel, coaliția guvernamentală a fost formată doar în jurul sloganului „Nu Bibi” (Netanyahu).

Cu o majoritate parlamentară subțire și împărțită pe probleme de politică majore, cum ar fi conflictul israelo-palestinian și statul versus religie, alianța celor opt facțiuni a început să se spargă atunci când o mână de membri s-au revoltat.

Blocajul decisiv a fost reînnoirea reglementărilor care permit administrarea legală a coloniștilor din Cisiordania. Acestea vor fi prelungite automat dacă decizia de dizolvare a Knesset-ului va trece înainte ca acestea să expire la sfârșitul lunii iunie, și asta se va întâmpla pentru că Knesset-ul se va dizolva de jure săptămâna viitoare, când legea pentru dizolvare va trece de cele trei strigări necesare.

În situația dată, în cadrul unui acord de coaliție, ministrul de externe Yair Lapid va prelua funcția de prim-ministru interimar.

În contextul luptelor politice și a situației create, se ridică o întrebare: poate Netanyahu, cel mai experimentat prim-ministru pe care l-a avut Israelul, dar și primul prim-ministru cu dosare în instanță în timpul guvernării, și cel mai dorit de alegători (47%), să revină?

Da – și a promis că va face exact asta. Partidul conservator Likud al lui Netanyahu este deja cea mai mare facțiune din parlament și este lider în sondaje.

Conform ultimului sondaj publicat de canalul 12 al televiziunii israeliene, partidul său ar câștiga 35 de locuri în Knesset

Dar niciun partid din Israel nu a câștigat vreodată o majoritate totală și ar trebui să câștige sprijinul altora dacă dorește să-și doboare propriul record și să conducă un nou guvern pentru a șasea oară. În cele patru alegeri organizate de Israel în perioada 2019-2021, el nu a reușit să pună cap la cap coaliția cu partidele religioase și celelalte partide de dreapta pe care o căuta.

Membrii Likud au spus că ar putea încerca să formeze un nou guvern de dreapta sub conducerea lui Netanyahu înainte ca Knesset să se dizolve și astfel să anuleze alegerile anticipate, deși acest scenariu pare îndepărtat.

Perspectivele lui Netanyahu ar putea fi întunecate și de procesul său pentru corupție, sub acuzația de luare de mită, fraudă și încălcare a încrederii, pe care el le neagă vehement, deși aceste acuzații sunt demolate încet-încet de avocații săi. Unii parlamentari din coaliție susțin deja o legislație care ar interzice oricărei persoane aflate sub acuzare penală să conducă un guvern, dar nu este clar dacă pot aduna suficiente voturi pentru a vota o asemenea lege care încalcă principiul democratic al prezumției de nevinovăție.

Harta politică multipartidă a Israelului se poate schimba și modifica înainte de alegeri, cu posibile noi alianțe între facțiuni.

Vestea prăbușirii guvernului israelian era veche de abia o oră, dar Benjamin Netanyahu, liderul opoziției și fost prim-ministru, declarase deja că se întoarce la putere.

„Prietenii mei și cu mine vom forma un guvern național”, a spus Netanyahu într-un videoclip postat în grabă online, luni seară, înainte ca prim-ministrul Naftali Bennett să fi rostit chiar un discurs oficial de demisie.

„Un guvern care va avea grijă de voi, toți cetățenii Israelului, fără excepții”, a adăugat Netanyahu.

Pretenția lui a fost prematură. Al cincilea tur de alegeri în Israel în mai puțin de trei ani nu va avea loc până în toamnă și s-ar putea încheia fără ca vreun bloc să câștige majoritatea.

Cu toate acestea, posibilitatea revenirii lui Netanyahu în funcție este acum mai puternică decât în ​​orice moment de când a părăsit-o în iunie anul trecut.

Cel mai longeviv prim-ministru al Israelului, Benjamin (Bibi) Netanyahu are acum șansa de a adăuga la cei 15 ani anteriori, când s-a aflat la putere, un mandat în care va modela discursul și prioritățile israeliene contemporane mai mult decât orice altă figură. În timpul perioadelor sale anterioare, el a ridicat economia israeliană pe cele mai înalte culmi și a accelerat acceptarea Israelului în Orientul Mijlociu.

În cadrul unor noi alegeri, sondajele sugerează că partidul de dreapta al lui Netanyahu, Likud, ar câștiga cu ușurință mai multe locuri decât oricare altul, așa cum am arătat mai sus. Alianța sa mai largă de partide de dreapta și religioase, deși lipsită de o majoritate generală, ar fi totuși cea mai mare din Parlament. Iar unii parlamentari de dreapta care au refuzat să-l readucă la putere anul trecut s-ar putea răzgândi în toamnă, dându-i controlul asupra Parlamentului.

Pentru susținătorii săi, asta ar anunța revenirea unei guvernări puternice de dreapta în Israel, după un an turbulent în care țara a fost condusă de o coaliție fragilă, formată din opt partide incompatibile

Pentru detractorii săi însă, perspectiva revenirii lui este îngrijorătoare

Partidul lui Netanyahu a petrecut ultimul an subminând conceptul de parteneriat evreo-arab, sugerând schimbări radicale în sistemul judiciar, unde consilierul juridic al guvernului și Înalta Curte de Justiție s-au substituit de multe ori guvernului.

În ceea ce privește situația juridică a lui Netanyahu, el însuși a negat că ar folosi revenirea la guvern pentru a-și perturba urmărirea penală, dând de înțeles că ar fi bucuros să fie judecat în cadrul unui proces care se așteaptă să dureze încă vreo câțiva ani, în timp ce conduce țara.

Pentru unii alegători de stânga și mulți palestinieni, un nou guvern Netanyahu nu ar fi cu mult mai rău decât cel actual.

Prim-ministrul Bennett a avut o manieră unificatoare și a format o alianță de guvernare cu un partid arab independent pentru prima dată în istoria israeliană. Dar în multe aspecte fundamentale, el este de acord cu Netanyahu. Fost lider al coloniștilor, Naftaly Bennett se opune unui stat palestinian, a menținut o blocadă pe Fâșia Gaza și a aprobat construirea a mii de noi unități de așezări în Cisiordania.

În cele din urmă, a spus Bennett, el a decis să-și doboare propriul guvern pentru a preveni prăbușirea unui sistem juridic pe două niveluri din Cisiordania, care face distincția între coloniștii israelieni și palestinieni, unii comparând situația cu apartheidul.

Ghassan Khatib, un analist politic palestinian și fost ministru palestinian, a spus: „Actualul guvern ar putea fi diferit în anumite puncte de vedere și poziții, dar în practică nu a fost diferit deloc”.

„Au avut aceeași atitudine politică: nu unui stat palestinian, nu negocierilor”, a spus el. „Și au continuat extinderea așezărilor cât de repede au putut.”

Iată o privire asupra câțiva dintre factorii care au dus la prăbușirea guvernului:

Dezertări politice. Mișcarea de dizolvare a Parlamentului a urmat săptămânilor de paralizie cauzate când doi parlamentari de dreapta au părăsit coaliția, dintre care unul a spus că guvernul nu reprezintă în mod adecvat valorile sioniste și evreiești. Dezertările lor au privat coaliția de majoritatea ei parlamentară, făcând dificilă guvernarea.

Ciocniri de ideologii. Coaliția a fost fragilă de la început, din cauza incompatibilității ideologice a celor opt partide ale sale, care includ facțiuni de dreapta, stânga, centriste și arabe. Partidul islamist din coaliție și-a înghețat participarea la coaliție în urma unei creșteri a tensiunilor dintre poliția israeliană și musulmani, la o mare moschee din Ierusalim.

O creștere a violenței. Un val recent de atacuri palestiniene în Israel, cel mai letal din ultimii câțiva ani, a reprezentat, de asemenea, o provocare cruntă pentru coaliție. Violența a generat critici la adresa guvernului din ambele părți, dar diversitatea ideologică a coaliției i-a restrâns opțiunile de acțiune.

Orientul Mijlociu. Guvernul actual și cel precedent au avut, de asemenea, abordări similare față de Orientul Mijlociu. Ambele au căutat să construiască noi legături diplomatice cu țări arabe care nu de mult izolaseră Israelul și ambii s-au opus tratativelor conduse de americani pentru limitarea programului de îmbogățire a uraniului aplicat de Iran.

Dar pentru mulți israelieni, există o diferență clară între un guvern de dreapta condus de Netanyahu și coaliția actuală diversă condusă de Bennett și partenerul său de centru-stânga, Yair Lapid, care urmează să devină prim-ministru interimar în timpul campaniei electorale.

În ciuda faptului că provin din tabere politice opuse, Bennett și Lapid au construit un parteneriat bazat pe compromis, pe care alegătorii de dreapta, majoritari în Israel, l-au văzut ca pe un contrast puternic cu politica Likudului.

În timpul discursurilor lor de luni, pentru a anunța prăbușirea guvernului, cei doi bărbați și-au arătat respect unul față de celălalt, chiar dacă au dus la încheierea proiectului lor comun..

Trebuie să recunoaștem că, în termeni practici, guvernul lui Naftaly Bennett a făcut ca Israelul să se miște din nou după o perioadă de paralizie sub Netanyahu, căruia i-a lipsit o majoritate parlamentară suficient de mare în ultimii doi ani la putere, pentru a-și îndeplini anumite funcții de bază ale guvernului.

Administrația lui Bennett a adoptat primul buget național al Israelului în mai bine de trei ani; a încercat să reducă acele costuri cu alimentele, prin eliminarea tarifelor la importurile de alimente; a început să liberalizeze reglementarea alimentelor cușer; și a ocupat câteva posturi-cheie vacante în eșaloanele superioare ale funcției publice, care fuseseră lăsate goale sub domnul Netanyahu.

Guvernul Bennett a prezidat una dintre cele mai liniștite perioade din Gaza în câțiva ani, obligând militanții de acolo să-și limiteze tirurile de rachete asupra sudului Israelului, oferind mii de noi permise de muncă rezidenților din Gaza.

De asemenea, guvernul a îmbunătățit relațiile cu administrația Biden, opunându-se în continuare unor obiective ale administrației, cum ar fi acordul nuclear cu Iranul sau redeschiderea unui consulat american la Ierusalim pentru palestinieni.

Cu toate rezultatele care ar părea remarcabile, guvernul demisionar nu a reușit să stopeze inflația, creșterea prețurilor la unele alimente de bază și, mai ales, explozia prețurilor la carburant.

În contextul politic actual, Netanyahu va fi un motor pentru partidul său și, implicit, pentru funcția de prim-ministru, la fel cum a fost la patru alegeri din 2019 până în 2021, deși, de fiecare dată, el nu a reușit să formeze o coaliție majoritară cu alte partide.

Este posibil ca aceste noi alegeri să nu fie diferite, a spus prof. Gideon Rahat, politolog la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

„Am fost în acest film de patru ori și putem obține rezultate similare a cincea oară, a subliniat profesorul Rahat. Partidele de dreapta care anterior s-au împotrivit în fața unui guvern Netanyahu ar putea merge cu el de data aceasta, dar experiența a arătat că astfel de parteneriate nu se termină bine”, a adăugat el.

Va fi interesant de urmărit creșterea sau scăderea în sondaje a unor partide de dreapta care conțin „personalități-motor”, unele dintre ele fiind dispuse să meargă în coaliție cu Netanyahu, altele opunându-se puternic unei asemenea alianțe.

De asemenea, este de urmărit poziția lui Naftali Bennett, despre care se vorbește că va lua o pauză din viața politică și a urmașului/urmașei lui la conducerea partidului care își definește ideologia de dreapta prin însăși numele partidului, „Dreapta”.

Vă promit că voi reveni, din când în când, asupra problemei, pentru a vă ține la curent cu opiniile mele din interior.