Etgard Bitel 
Decizia Curții Supreme din SUA ca avortul sa nu mai fie un drept constituțional federal șochează o lume întreagă prin brutalitate și primitivism.
Este un uriaș pas înapoi și va avea efecte negative semnificative asupra societății americane. După decizia Curții Supreme, 13 state americane au adoptat legi pentru interzicerea avortului. Se așteaptă ca jumătate din statele americane să emită asemenea legi.
În România, în 1966, comuniștii au decis interzicerea întreruperilor de sarcină, ceea ce a avut un efect devastator: zeci de mii de femei și-au pierdut viața încercând avorturi ilegale, multe dintre ele lăsând în urmă copii ce au crescut fără mamă. Amprenta emoțională nefastă asupra femeilor, precum și afectarea demnității umane au lăsat urme adânci in societatea românească.
Dacă v-ați imaginat că există vreun stat cu adevărat democrat în lume și că acesta este SUA, iată că v-ați înșelat, pentru că această decizie este, oricum o vom privi, un act antidemocratic care atacă dreptul femeii de a-și gestiona propriul corp.
Combatanții mișcării anti-avort au în vedere avortul ca atare, pe care-l analizează din punct de vedere etic şi moral, prin prisma propriei tradiţii sau religii, fără a lua în seamă tocmai factorul esenţial: dreptul femeii de a decide asupra propriului corp, propriei existenţe prezente şi viitoare
Oricum, problema avortului nu este deloc simplă și trebuie analizată atât din punct de vedere istoric, cât și religios.
Nu voi face aici o analiză exhaustivă a celor două fațete, dar voi aminti doar câteva aspecte istorice și religioase.
Savanţii Greciei Antice s-au preocupat de această chestiune, analizând dezvoltarea produsului de concepţie şi momentul în care acesta ar fi avut suflet şi ar fi putut simţi, adică ar fi devenit o fiinţă umană. În scrierile sale Politica şi Despre Suflet, Aristotel agrea metodele contraceptive şi recurgerea la întreruperea sarcinii dacă aceasta era provocată înainte de cea de a patruzecea zi de gestație. Acest lucru avea legătură cu teoria sa despre dezvoltarea unui organism însufleţit.
Din punct de vedere religios, în scrierile sfinte iudaice, care preced scrierile religioase creștine și sunt în mare măsură izvorul acestora, avortul provocat nu este menționat, iar viața mamei prevalează față de cea a fătului.
De altfel, și confesiunile creștine, care condamnau și pedepseau avortul, aveau puncte de vedere nuanțate privind „păcatul” avortului.
Combatanții mișcării anti-avort clasifică acesta ca o crimă împotriva unei ființe umane.
Ei bine, trebuie lămurită și această chestiune care atinge juridicul și medicalul.
Iată definițiile termenului crimă și ființă umană conform dicționarului explicativ al limbii române:
crimă = Infracțiune foarte gravă săvârșită contra legilor penale sau morale, pedepsită de legi – Omor
ființă = Tot ceea ce are viață (și se mișcă); prin specializare Om, persoană.
Din punct de vedere medical, un embrion este considerat un copil după ce perioada embrionară s-a încheiat la sfârșitul celei de-a 10-a săptămâni de sarcină. Embrionul este acum considerat un făt . Un făt este un copil în curs de dezvoltare care începe în a 11-a săptămână de sarcină.
Luând în considerare definițiile de mai sus, rezultă că un avort până în săptămâna a 11-a de sarcină nu poate fi considerat crimă împotriva unei ființe umane.
Probabil că atât legiuitorul american, cât și sprijinitorii lui nu cunosc situația din acest punct de vedere din România de dinainte de 1989 și nici nu au văzut filmul lui Cristian Mungiu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. Am să reproduc aici un text al unei femei care a trăit acele vremuri și care și-a spus punctul de vedere pe Facebook:
„Să vii în anul de grație 2022 să spui că interzici avortul și că te gândești la drepturile copilului este o mizerie cruntă. O minciună grosolană. În primul rând pentru că uiți de drepturile mamei. În al doilea rând, al treilea și al douăsutelea:
– Pentru că 300 de copii mor în fiecare oră de foame. De foame, în 2022.
– Pentru că în lume sunt milioane de copii sclavagiți. Da, da, tocmai de ăia care se pretind buricul evoluției.
– Copiii sunt împușcați în școli. Da, tot acolo.
– Pentru că există nepermis de mulți copii care mor pentru că nu au acces la tratamente. Din cauză de bani, da.
– Există copii, nepermis de mulți, care sunt supuși perversiunilor și abuzurilor sexuale ale adulților. Da, ale noastre, ăia care zicem că ei, copiii, sunt de la Dumnezeu.
Și atunci? Unde suntem? Ocrotim copiii și viața? Păi parcă nu e așa, nu?
Un copil trebuie să fie un act de iubire. Nu de sex, de iubire. În anul 2022, nicio femeie nu ar trebui să fie obligată să fie mamă. La fel cum niciun bărbat nu ar trebui să fie obligat să fie tată. Pentru că nu există obligație aici: ești sau nu ești.
Când ai în vedere drepturile copilului, atunci ai în vedere și copiii neiubiți. Copiii născuți și crescuți din obligație. De niște oameni care nu au vrut, nu au putut, nu au știut.
Neiubiții.
Nevăzuții.
Și pentru indignați: îmi pare rău că nu găsesc textul unei prietene de-ale mele. Copil născut obligat pe vremea lu ceașcă. Nedorit, atât de mamă, cât și de tată. O fetiță ale cărei copilărie și adolescență au fost un calvar zilnic. De la bătăile zilnice, până la umilințele la care a fost supusă. Da, de cei care i-au dat viață. Să vă spună de câte ori și-a dorit să moară. De câte ori a blestemat ziua în care s-a născut. Când povestește ce a trăit, își stăpânește lacrimile cu greutate.
Unii au… noroc. Și scapă. Într-un fel sau altul.
Cea mai mare parte însă se transformă în niște adulți plini de ură. Plini de resentimente.
Nu uită niciodată, pentru că așa ceva nu se uită.
În anul 2022 s-a ajuns la tranzacționarea copiilor în funcție de simpatiile și antipatiile politice. Îmi place de Trump? Sunt antiavort. Îmi place de Biden? Sunt pro.
Deci, care sunt drepturile copilului?
Unde e dreptul la viață?
Sau confundăm noțiunea de viață cu cea de supraviețuire? Chestie de nuanță, este?
În momentul în care nu va mai exista niciun copil sclavagit, violat, împușcat… niciun copil care va muri pentru că mă-sa nu are două milioane de dolari pentru tratament… niciun copil care să fie omorât de mă-sa vitregă sub privirile nenorocitului de tac-su… în momentul ăla eu voi zice: nu există rostul avortului.
Până atunci, nu. Omenirea nu știe să își trateze cu iubire copiii. Și dacă nu știe, nu-i merită”.
Este trist să recunoaștem câtă dreptate are această femeie.
Pe de altă parte, din experiență proprie, cunosc un medic (probabil că nu a fost singurul) care încercând să salveze femei cu sarcini nedorite a intrat în pușcărie din cauza acelei legi idioate din România, care încerca să promoveze creșterea demografică.
Dacă vorbim din punct de vedere juridic, este obligatoriu să vorbim despre avort și din punct de vedere moral.
Am lămurit, cred, ce este embrion și ce este făt care are deja viață. Și atunci, ce este imoral în cazul unui avort până în săptămâna a11-a, având în vedere că după acest termen nici medicii nu-l mai recomandă?
Se face foarte mult caz despre avort din punct de vedere religios. Am tratat pe scurt, mai sus, această problemă, dar vreau să vă spun ceva despre acest aspect în Israel, pentru că sunt convins că cititorii mei se întreabă cum este tratată această problemă în Țara Sfântă.
În Israel, avortul este interzis în principiu femeilor cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani în urma influenței exacerbate a partidelor religioase. Pentru ca o femeie să poată face avort, ea trebuie să se prezinte în fața unei comisii și să explice motivele acestei hotărâri. Motivele acceptate sunt: o sarcină în afara căsătoriei, o sarcină în urma unui viol sau o sarcină care pune în pericol integritatea fizică și mentală a femeii. Aprobarea comisiei nu se obține foarte ușor, de aceea folosirea anticoncepționalelor este foarte dezvoltată, iar în cazuri de „accident” femeile sunt obligate să mintă invocând, de cele mai multe ori, o sarcină în afara căsătoriei.
Influența religioasă în problema avorturilor este, din nefericire, destul de accentuată în multe țări din Europa (Irlanda, Ungaria, Polonia, Malta etc.) și în foarte puține țări se pune problema dreptului femeii de a-și gestiona propriul corp.
Oare când femeia va fi respectată și își va căpăta dreptul natural de a hotărî să fie sau să nu fie mamă?
