Călin Vlasie nu înlocuiește sufletul meu
sunt într-o clădire uriașă
cu pereți ferestre și uși de litere
pe care le apăs în joacă ca pe niște clape
aș putea programa cele mai frumoase haiku-uri
tot ce-i cu formă fixă sau liberă și reguli precise
cum precisă este ziua în care tu coborai din
partea de sus a străzii
spre mine
strada pe care o construisem în mintea mea
și care nu semăna cu nicio stradă concepută vreodată
