Călin Vlasiece grea e
mantaua de aer
pe care ai pus-o
peste
trupul meu
fragil
dumnezeule ascuns
dumnezeule neobosit
dumnezeule care
scoți sufletul din mine
(și ce ușor
e vântul
pe care îl așterni
sub pașii mei grăbiți
sub aparatul
de cuvinte
cu care mă înveți
să vorbesc
și să tac)
