Literatură gourmet

Atunci când ești mai dur, când articolele pe care le scrii sunt de un realism brutal, cititorii obișnuiesc să îți sară în cap. De ce? Pentru că le confirmi prin ceea ce scrii niște adevăruri dureroase. El consumă carne pentru că așa făceau strămoșii lui (barbari, huligani, sălbatici etc. etc.) și tot el își dorește să continue și astăzi, în cel de-al treilea mileniu, anul 2016, să se poarte precum ai săi „civilizați strămoși”. El se încăpățânează să nu progreseze, să nu se dezvolte, să nu crească, să nu gândească, iar tu? Tu vii cu un curaj murdar, propunându-ți să îi tai carnea, ouăle și lactatele din meniul cel de toate zilele. Tu vii și îi ceri lui să nu mai mănânce „nimic”. Tot tu, pentru o asemenea impertinență, ajungi să fii înjurată, huiduită, judecată, ba chiar învinovățită. Te întrebi cu ce ai greșit… Dacă ție ți-a fost dezvăluit adevărul, consideri de cuviință să îl împărtășești. Și nu o faci oricum. Vii cu probe, dovezi, informații și cercetări solide și pertinente, dar el? El nu are cum să te creadă pentru că el se află încă în stadiul barbar, dintr-un trecut mult prea îndepărtat, încât ești de-a dreptul șocată, întrebându-te cum au reușit anumite obiceiuri să reziste în timp.

Dragii mei cititori, după ce v-am lăsat „flămânzi”, astăzi îmi doresc să vă mai las și fără haine: fără blănuri, piele, lână, mătase. Vă amintesc că veganismul nu respinge doar consumul animalelor, ci și purtarea acestora. Să începem prin a privi acest video https://vimeo.com/3194473?ref=fb-share&1 și poate că veți reuși să înțelegeți cele ce urmează.

Pentru ca pantofii voștri sau haina îmblănită sau gulerul din lână să fie de o calitate superioară, animalele sunt jupuite de vii. De această cruzime inimaginabilă, de această moarte lentă și dureroasă se face vinovat omul, o invenție nereușită, în mare parte, a divinității. Tu poate că nu ai jupuit nimic, dar sunt sigură că ai în casă cel puțin o pereche de pantofi din piele. Pantofi care sângerează, pantofi pentru care au fost sacrificate vieți, pantofi la care, în definitiv, ai putea renunța oricând. Nu puteți trece deocamdată peste nevoia inventată de a consuma animale, dar sunt convinsă că puteți încerca să nu le mai purtați. Vă vine să credeți sau nu, pantofii din piele artificială sunt la fel de eleganți. De curând, am auzit că animalele nu ar avea suflet și deci nu pot simți. Nu înțeleg cum pot lăcrima ochii unei ființe lipsite de suflet. Nu înțeleg cum poate urla de durere o ființă fără sufet. Iar dacă animalele nu au suflet, noi, oamenii, avem?

(sursa foto: crowdact.ro)

Afirmația „fiecare trăiește cum dorește” a pălit în fața mea de multă vreme. Cum să trăiești după cum dorești câtă vreme de pe urma acțiunilor tale au de suferit ființe nevinovate?! Astăzi nu mai pot accepta ignoranța și indiferența în fața răului de care ne facem vinovați. Nu mai pot trece cu vederea zâmbetul vostru când vă observ îmbrăcați și încălțați în sânge. În fine, nu mai pot tolera seninătatea cu care pășiți peste cadavre.

În încercarea mea de a vă arăta că aveți urme de sânge pe voi, vin cu o rugăminte: alegeți astăzi să nu mai purtați animale, alegeți astăzi să vorbiți în numele necuvântătoarelor luptând pentru dreptul lor la viață.

Fiți umani!

(sursa foto cover: pinterest.com)