Geena Scarpete 
VEGSTORIES vor fi, după unii, povești neobișnuite, iar, după alții, povești de-a dreptul savuroase. În spatele lor se află un autor dornic să stârnească controverse, să smulgă câteva lacrimi sincere și, mai ales, să îndemne la schimbare. Vom călători împreună pretutindeni, descoperind cu încântare și bucurându-ne copilărește de darurile naturii, o sursă nesfârșită de sănătate și vitalitate. Alteori, vă voi purta într-o lume ideală, cu povești de viață ale unor foști pantofagi, actualmente mari iubitori de animale. Și, bineînțeles, la capitolul „dovezi”, veți beneficia de rețete inedite, cu ingrediente atent alese, menite să vă stârnească curiozitatea și dorința de a încerca, într-o bună zi, să iubiți animalele, pe toate, în egală măsură.
Câți dintre noi sunt astăzi conștienți că tradițiile, printre altele, ne îndeamnă la violență? Orice sărbătoare pornește de la sacrificarea unui animal. E de ajuns să se stingă din viață un om ca să ne întristăm tot așa cum e suficient să moară un animal ca să ne putem bucura de Crăciun, de Paște, de Anul Nou ș.a.m.d. De ce omul trebuie să fie diferit de animal? Un motiv de tipul „omul este înzestrat cu rațiune” a apus de mult. Un singur lucru ne unește pe toți: durerea, care se simte la fel, și pentru om, și pentru găină, și pentru porc, și pentru vacă, și pentru câine, și pentru miel, și pentru prepeliță etc. Astăzi, în fermele din întreaga lume, animalele sunt chinuite așa cum nici nu cred că vă puteți imagina. Poate că nu știți, dar industria creșterii animalelor se face vinovată, în cea mai mare proporție, de poluarea și de distrugerea planetei. Pentru cei de-a dreptul curajoși, dispuși să înfrunte realitatea dureroasă a unor suflete nevinovate, recomand șapte dintre cele mai importante documentare: Earthlings, Forks over knives, Meet the truth, Meet your meat, Cowspiracy, If slaughterhouses had glass walls, Vegucated. Și, până la urmă, de ce ați refuza să le vizionați?!
Încă din copilărie, sacrificarea animalelor mi s-a părut nefirească, ilogică, nedreaptă. Îmi amintesc că eram expediată în casă de bunicul meu pentru că, spunea el, din cauza privirii mele miloase porcul nu reușea să-și dea duhul. Sunt milioane de consumatori cărora dacă le-ai pune în față un lapte natural de vacă, nu s-ar putea atinge de el din cauza mirosului. Și niciunul dintre voi nu ar prefera carnea crudă în locul aceleia preparate cu diverse condimente. V-ați gândit vreodată că de fapt condimentele, aromele sunt cele care vă atrag și nu carnea propriu-zisă? Pentru că dacă veți prepara niște banali cartofi cu aceleași condimente, credeți-mă, vă va mirosi a „friptură”, veți obține același efect. Prin urmare, dragii mei, omorâm anumite animale de dragul tradiției, consumăm anumite animale de dragul tradiției, iubim anumite animale de dragul aceleiași tradiții. Astăzi, vă invit să dăm naștere unor tradiții noi! Vă invit săptămânal să ne umplem împreună farfuriile cu bucurie, cu sănătate, cu zâmbete, cu liniște, cu pace!
Pentru că nu putem exista cu și prin violență. Pentru că dacă acceptăm violența ca pe un lucru firesc, ar trebui atunci să începem să ne îndoim de rațiunea ce ne este atât de mult atribuită.
Industria creşterii animalelor a luat o amploare inimaginabilă în ultimele decenii, ajungându-se până la distrugerea unei suprafeţe importante din Amazon şi conducând astfel la dispariţia multor specii de vieţuitoare, dar şi la încălzirea globală, fapte concrete care pun viaţa noastră şi a planetei în pericol. Odată cu dorinţa unora de a pune capăt sacrificării animalelor, au apărut numeroase organizaţii şi societăţi care astăzi luptă pentru drepturile animalelor şi, implicit, pentru protecţia mediului înconjurător. Vegetarianismul, veganismul, raw-veganismul sunt stiluri de viaţă care îşi propun să excludă din viaţa de zi cu zi utilizarea animalelor pentru mâncare, îmbrăcăminte, divertisment ş.a., bazându-se în mare măsură pe convingeri etice. Deşi aceste stiluri de viaţă sunt judecate destul de mult, nimeni nu şi-a pus până acum sănătatea în pericol. Cei mai mulţi medici critică aspru o dietă bazată exclusiv pe produse de origine vegetală, dar tot ei sunt cei care, atunci când te îmbolnăveşti grav, îţi recomandă să renunţi la produsele de origine animală sau să reduci consumul cât mai mult cu putinţă. Cu alte cuvinte, li se cere oamenilor să elimine principala cauză a diferitelor afecţiuni când răul deja a apărut. Nu ar fi mult mai firesc să îl prevenim?! Majoritatea susţine că o astfel de decizie ar fi inutilă câtă vreme nu va popula această planetă pentru totdeauna. Fireşte, nu vom trăi o veşnicie, dar atât cât o facem, este normal să trăim armonios, sănătos, ajutând la menţinerea sănătăţii acestei planete pentru generaţiile viitoare, din care vor face parte, inevitabil, copiii noştri, nepoţii noştri etc. 75% din populaţie prezintă intoleranţă la lactoză (iar restul, probabil, nu şi-a făcut analizele încă!).
Cred cu tărie că nu am fost creaţi pentru a consuma laptele altei specii, cu atât mai puţin carnea şi ouăle. Cred că o geantă dintr-o piele artificială poate fi la fel de elegantă ca cea din piele naturală. Şi mai cred că animalului îi stă mult mai bine într-un mediu liber şi nu în cuşca unei grădini zoologice sau pe scena unui circ.
Veganismul nu este o modă, aşa cum mulţi pretind, ci o necesitate. Dacă pe vremuri omul vâna ca să supravieţuiască, astăzi poate supravieţui fără să vâneze şi fără să încurajeze creşterea şi consumul inutil al animalelor. Pentru că dacă încurajăm cu stoicism aceste acţiuni, nu dovedim că am evoluat, ci doar că am reuşit să creăm o tehnologie care să ne permită să nu mai fim nevoiţi să plecăm cu suliţele la vânat. A schimba ambalajul nu e totuna cu a schimba produsul. Iar noi credem încă într-o iluzie a schimbării, într-o realitate ireală, privindu-ne într-o oglindă în care sunt reflectate „adevărurile” pe care noi le proiectăm despre ceea ce ne înconjoară şi cărora le rămânem fideli o viaţă întreagă, amăgindu-ne că am reuşit să trăim şi să contribuim la prosperitatea lumii.
Până când?
Foto: Valentin Călin
