Geena Scarpete
Nemuritori nu, dar sănătoşi da! Minunile naturii ne pun la dispoziţie o specie de nucă deosebită: nuca de cocos, unul dintre cele mai mari daruri. Începem cu apa de cocos pe care mulţi o confundă cu laptele de cocos. Aceasta se găseşte în interiorul nucii şi trebuie să aveţi grijă să o obţineţi, prin una dintre cele trei găuri cu care fiecare nucă este prevăzută, înainte de a vă apuca să spargeţi efectiv nuca. Dacă veţi pierde apa, veţi pierde nu o apă obişnuită, ci cea mai pură din lume, atât de pură, încât este asemănătoare cu plasma din sângele uman. Nuca filtrează această apă timp de aproximativ nouă luni de zile, fiind una dintre cele mai bogate surse de electroliţi din natură (cei mai cunoscuţi – electroliţii de sodiu, potasiu, calciu, magneziu). Electroliţii sunt particule electrice care ajută organismul să funcţioneze normal. Calciul şi magneziul au rolul de a contracta şi de a relaxa muşchii, iar sodiul şi potasiul ajută la echilibrarea apei din organism. Aceştia se pierd mai ales în urma unui efort fizic îndelungat. Nu uitaţi aşadar să vă ţineţi sub control rezervele de minerale. Se spune că atunci când consumăm o băutură preparată din 55 % apă de cocos şi 45 % clorofilă, denumită “sângele verde al plantelor”, avem parte de o transfuzie de sânge instantă, apa de cocos fiind un fel de donator universal.
Nucile de cocos tinere prezintă numeroase beneficii asupra sănătăţii, contribuind la vindecarea şi întinerirea ţesuturilor oxidate şi deteriorate şi la buna funcţionare a sistemului nervos. Nucile de cocos mature, cele maro, dure şi păroase, au un miez fibros bogat în proteine, conţinând una dintre cele mai vindecătoare substanţe grase.
Uleiul de cocos este obţinut din nucile mature. Spre deosebire de grăsimea saturată de provenienţă animală, bogată în colesterol şi lanţuri lungi de acizi graşi, grăsimea saturată din nucă de cocos este formată din lanţuri medii, ce pot fi asimilate de organism cu uşurinţă, având totodată foarte puţine calorii. Uleiul de cocos ajută la normalizarea lipidelor din sânge, protejează ficatul de acţiunea nocivă a toxinelor, ajută la prevenirea bolilor de rinichi şi ale vezicii biliare, dar şi la prevenirea diabetului. Contribuie la o absorbţie eficientă a mineralelor şi conferă un aspect sănătos părului, pielii şi unghiilor. Puteţi utiliza uleiul de cocos şi pentru protecţie împotriva razelor de soare, la plajă. Proprietăţile antivirale, antibacteriene şi antifungice se datorează prezenţei acidului lauric. Acidul lauric întăreşte sistemul imunitar şi apără organismul de viroze, distrugând bacteriile, virusurile, fungii şi alte microorganisme. Laptele matern este o altă sursă de acid lauric.
Miezul de nucă de cocos, după ce aţi trecut prin aventura spargerii acesteia, îl puteţi tranforma în lapte de cocos sau îl puteţi consuma ca atare. Laptele se obţine respectând aceeaşi procedură ca în cazul oricărui lapte vegetal (aveţi nevoie de miezul de nucă tăiat în bucăţi mici, apă, în funcţie de cât de gras sau cât de slab doriţi laptele, un blender şi un săculeţ din tifon). Îl puteţi consuma cu cereale, la micul dejun, sau îl puteţi adăuga în diferite prăjituri, în loc de apă. Pulpa care v-a rămas după stoarcere nu o aruncaţi! Aceasta este numai bună pentru prepararea unor prăjituri absolut delicioase, precum bomboanele din imaginea de mai jos.
Aveţi nevoie de următoarele ingrediente: 250 gr. pulpă nucă de cocos, 250 gr. nuci şi seminţe de floarea-soarelui măcinate, 2 linguri sirop de arţar / agave (sau miere), 20 de curmale (sau prune) deshidratate (pe care le hidratăm timp de 2-3 ore şi pe care le pasăm apoi în blender, cu puţină apă), 2 linguri pudră de roşcove (carob), un pic de coajă de lămâie rasă sau alte tipuri de arome, câteva frunze de mentă proaspătă tocate, fulgi de cocos. Într-un vas, amestecaţi bine toate ingredientele. Dacă obţineţi o pastă prea moale, mai adăugaţi seminţe / nuci măcinate. Dacă obţineţi o pastă prea tare, mai adăugaţi un pic de lapte vegetal sau apă. În final, modelaţi compoziţia în forma unor bomboane şi tăvăliţi-le prin fulgi de cocos.
A trăi veganeşte nu este deloc dificil. Nu e nevoie decât de două ingrediente fundamentale: o voinţă de fier şi multă curiozitate.
(foto cover: Valentin Călin)
