Geena Scarpete
”The Greatness of a nation and its moral progress can be judged by the way its animals are treated.”
Mahatma Gandhi
Mâncate. Îmbrăcate. Testate. Bătute. Maltratate. Jupuite. Abuzate. Umilite. Pentru tine. Pentru că tu consideri că altfel nu poți supraviețui. Dacă primele două aspecte au tot fost abordate în ultimele luni, ce explicații ar trebui să găsim în ceea ce privește utilizarea animalelor pentru divertisment? Mă refer, firește, la circuri și la grădinile zoologice, dar și la situația unor animale de companie care sunt adoptate pe post de obiect de decor sau jucărie vie, spre deliciul celor mici. Când și de ce ne-am atribuit asemenea drepturi?
Îmi amintesc că circurile nu m-au atras niciodată, drept pentru care nu am mers la niciun spectacol. La grădina zoologică am ajuns o singură dată cu o excursie școlară. Nimic educativ. Educative sunt numeroasele documentare cu și despre animale, urmărite în mediul lor natural, acolo unde ele se simt cel mai bine, complet neizolate, libere și categoric fericite.
Ce cunoaștem despre circ? Care este istoria sa și cum a evoluat de la prima apariție până astăzi? Circul a apărut în Roma antică, cel mai cunoscut la acea vreme fiind Circus Maximus, construit inițial din lemn, mai târziu din piatră, și putând găzdui cca 250.000 de persoane. Aflăm că circul modern apare la Londra, pe 4 aprilie 1768, al cărui părinte a fost Philip Astley, cel care a pus bazele unui amfiteatru circular, unde aveau loc spectacole cu acrobați și clovni și cascadorii ecvestre. În timp, circurile pierd din popularitatea de care se bucurau odinioară, la începutul secolului al XX-lea, când alte metode de divertisment apar, din fericire (de ex., televiziunea). În a doua jumătate a aceluiași secol, în Australia, își fac apariția circurile contemporane, care își propun să folosească cât mai puțin animalele (oricum, aceste practici nu au dispărut pe deplin) și să insiste mai mult pe cascadorii și acrobații. Astăzi, Circque du Soleil, fondat în 1984, în Canada, este unul dintre cele mai faimoase, cu venituri anuale de peste 750.000 milioane de dolari.
(sursa foto: peta2.com)
Revenind la Roma antică, spre deosebire de numeroasele practici ulterioare din această industrie atât de controversată, circurile puneau în scenă adevărate scene odioase: oameni care omorau oameni, oameni care omorau animale, animale care omorau animale și animale care omorau oameni. Ideea fundamentală care îi distra pe spectatori: crima. Se spune că în timpul împăratului Nero, aceste tipuri de spectacole au atins apogeul cruzimii. Prin urmare, ceea ce s-a schimbat în timp privitor la utilizarea animalelor în această industrie a fost mascarea cruzimii. Dacă în Roma antică totul se făcea la vedere, în epoca modernă animalele sunt maltratate în culise. Când organizațiile care luptau și vor lupta pentru drepturile animalelor au început să informeze publicul despre adevăratele orori din spatele scenei, mulți au fost aceia care au început să se opună circului cu animale. De ce abia atunci? Nu e de la sine înțeles că unui leu sau unui elefant, unui cimpanzeu sau unui urs nu are cum să îi facă vreo plăcere să danseze sau să sară prin cercuri cu foc, să se joace cu mingea sau să meargă pe bicicletă? Și oamenii au trăit, cum de altfel încă o fac, amăgindu-se cu iluzii. Animalele acelea nu răspund comenzilor de dragul recompenselor dulci, ci de frică, teroare și groază. Frica de bătaie, de chin, de maltratare. Și atunci cum să nu mă bucur când natura alege să se răzbune, când unele animale, nemaiîndurând, aleg să își omoare, sub privirile îngrozite ale audienței, „dresorii”? Ajungem să plătim pentru fiecare gest de cruzime.
Când spun „circ”, mi-ar plăcea să îmi apară în minte doar clovnii cei colorați și veseli și acrobații curajoși.
(va urma…)
