Alex. Ștefănescu
S-a remarcat folosirea de numeroși vorbitori din România, în comunicarea curentă, a unor „citate” din Caragiale („Curat murdar!”, „Trăiască coana Joițica, că e damă bună!”, „Cum le zici dumneata, bobocule, mai rar!” etc. Nu s-a observat însă că și multe versuri din Eminescu au intrat în limbajul comun al românilor („Ce-ți pasă ție, chip de lut, dac-oi fi sau altul?”, „Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?”, „Totuși este trist în lume.” etc.)
Cele mai multe sintagme de acest fel – reproduse sau parafrazate în viața de fiecare zi de oameni din toate mediile sociale, în scris sau în exprimarea orală – se află în Scrisoarea III. Studiat în școală, recitat la serbările școlare, difuzat prin radio și televiziune în interpretarea unor mari actori, declamat la festivități oficiale cu semnificație patriotică etc., poemul a devenit de multă vreme un bun public. Extrase din el sunt folosite chiar și de persoane care n-au auzit de Scrisoarea III.
Formula „Un Sultan dintre aceia ce domnesc peste vr’o limbă”, uneori în varianta prescurtată „Un Sultan dintre aceia…” apare în comunicarea curentă ca replică ironică la o exprimare solemnă de genul: „Un primar dintre aceia care își fac datoria…”. Este aproape sigur că, dintre cei prezenți, se va găsi cineva care să declame: „Un sultan dintre aceia…”
Cu sens ironic sau pur și simplu din plăcerea de a repeta formule retorice ingenioase, cu putere sugestivă, sunt reproduse în mod spontan, în cele mai diferite ocazii, numeroase alte versuri:
„Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă”
*
„Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ”
*
„− Ce vrei tu? − Noi? Bună pace!”
*
„La un semn deschisă-i calea…”
*
„Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port…”
*
„− Tu eşti Mircea? − Da,-mpărate!”
*
„− Am venit să mi te-nchini,/ Să nu schimb a ta coroană într-o ramură de spini.”
*
„Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.”;
*
„…întreg Aliotmanul să se-mpiedece de-un ciot?”
*
„Toată floarea cea vestită a întregului Apus”
*
„Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta”
*
„Cu o ură ne-mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă”
*
„…să mă-mpiedec de-un moşneag?”
*
„− De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti,/ Nu e om de rând, el este Domnul Ţării-Româneşti.”
*
„Eu nu ţi-aş dori vr’odată să ajungi să ne cunoşti”
*
„Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă,/ Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă”
*
„Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ”
*
„Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…”
*
„…tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul”
*
„N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid/ Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”
*
„Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul…”
*
„Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,/ Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare”
*
„ De din vale de Rovine/ Grăim, Doamnă, cătră Tine”
*
„Codrul cu poienele/ Ochii cu sprâncenele”
*
„De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii”
*
„Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberalul,/ De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?”
*
„Şi apoi în Sfatul ţării se adun’ să se admire/ Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire”
*
„Voi sunteţi urmaşii Romei?”
*
„Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”
Sunt, probabil, și alte sintagme ultracunoscute, n-am făcut o investigație pe această temă, ar trebui poate s-o facă un institut de sondare a opiniei publice. Cioburi din Scrisoarea III sunt răspândite peste tot în spațiul vieții publice românești, iar cine le-ar aduna cu migală ar putea reconstitui din ele aproape întregul poem.
