Cristina Chirvasie
Audrey Hepburn și Gregory Peck în „Vacanță la Roma”/ Roman Holiday, 1953
(sursa foto: cinemagia.ro)
Vara parcă filmele au alt gust. Cu siguranță e o chestiune de percepție. Pentru că vara înseamnă o lungă și ideală vilegiatură dacă nu pentru toți fizică, măcar sufletească. Libertatea ca eliberare îți condiționează și cheful de a vedea un film mai ușor. Rigorile alegerii însă trebuie să-și mențină standardele.
Bucătăria mea estivală de filme… nu e la țară, ci se mută în oaza comediilor, a filmelor vechi și a celor catalogate ca fiind doar niște family films. Nici unele însă siropoase, nici artificiale, nici flamboaiante, nici răsuflate. Un story bun, fără adâncimi și cotloane greu explorabile, și neapărat o soluție solară, generatoare de optimism.
„Holiday Inn”, 1942 (sursa foto: cinemagia.ro)
(Re)vederile mele estivale încep cu Roman Holiday (excelenta comedie a lui William Wyler, cu Gregory Peck și Audrey Hepburn), Summertime (în regia lui David Lean, cu Katharine Hepburn și Rossano Brazzi), A Midsummer Night’s Dream (filmul lui Michael Hoffman, cu Rupert Everett și Michelle Pfeiffer), Holiday Inn (cu Fred Astaire și Bing Crosby), Holiday (spumoasa comedie a lui George Cukor, cu Katharine Hepburn și Cary Grant), integrala Chaplin și, de ce nu, revigoranta comedie a lui Rowan Atkinson, Mr. Bean’s Holiday: Beans in Cannes. Apoi încep căutările… după filme (mai) noi.
Katherine Hepburn în „Summertime”, 1955 (sursa foto: cinemagia.ro)
Unele producții australiene au o paciență specială și se asortează perfect cu aerul de… vacanță. Unii le-ar numi plicticoase, pentru că nu ridică… adrenalina. Dar, în fapt, ele au un gen de construcție aparte.
Am dat întâmplător de un film cu un sinopsis ușor de prevăzut, dar care surprinde prin interpretarea lui Ed Oxenbould, care la numai 13 ani a fost nominalizat la AACTA Award (Premiile Institutului de Film din Australia) pentru Best Young Actor. Ed joacă de la 9 ani și deja a strâns în palmares șase roluri de film excelente și mai multe apariții în seriale de televiziune.
Paper Planes, semnat de Robert Connolly, unul dintre regizorii cei mai bine cotați ai Australiei, producător, scenarist și filmmaker în același timp, a fost premiat în mai multe rânduri de AACTA pentru cel mai bun film și cel mai bun scenariu.
Filmul spune povestea lui Dylan, un băiat de 11 ani, care trăiește în vestul Australiei, în condiții extrem de modeste, rămas numai cu tatăl său (Sam Worthington, celebrul interpret al lui Perseus din Clash of the Titans și cel care a împrumutat vocea lui Jack Sully din Avatar), după ce i-a murit mama. Substanța dramatică a existenței lor tinde să dea filmului o conotație dezolantă, însă trama ridicată la plasă de Connolly și Steve Worland, care semnează împreună scenariul, capătă prin umor, personaje bine conturate și emoție, culorile unui super-cheesy film.
„Paper Planers”, 2015 (sursa foto: imdb.com)
Visul lui Dylan este să participe la Campionatul Mondial de Avioane din hârtie din Japonia. Scenariul are o bază reală fiind scris după unul din episoadele celebrei serii de documentare produse de ABC Television, Australian Story, care prezintă săptămânal, de aproape 20 de ani încoace, poveștile de viață ale unor oameni care au ceva de spus.
Așadar o poveste despre un vis. Mobilizantă, amuzantă, plină de candoare, cu o premisă simplă, dar cu un mesaj viguros, care îți atinge sufletul. Un film intrat în box office-ul australian cu o cifră impresionantă de peste 10 milioane de dolari, în primele luni de la lansarea în cinema (în varianta 3D).
Să înceapă așadar vacanța filmelor! Sau… filmele vacanței! Nu?
