Cristina Chirvasie
Filmele ușoare au rostul lor. Nu toate, evident. Un film ușor nu trebuie să fie neapărat unul prost, așa cum nu toate femeile ușuratice sunt… ignorante. Un film ușor nu are musai un subiect facil. Așa stând lucrurile el poate deveni și ușor și bun, totodată. Or asemenea producții cinematografice, ca și spectacolele de teatru fără o încărcătură dramatică puternică, sunt necesare nu doar pentru o relaxare mult râvnită, ci și pentru o mobilizare a optimismului și o refrișare a dinamicii interioare. Un film ușor și bun are capacitatea de a (re)chema cheful de-a ieși din ordinar și de-a face ceva pentru tine.
Uneori suntem prea obosiți ca să putem gusta un film adevărat. Ei bine, filmul ușor și bun poate fi văzut ca un substitut al unei producții de valoare, numai dacă ne livrează un hap pentru bien-être. Recent am gustat un asemenea film. A walk in the woods. Un titlu simplu și un sinopsis sincer, fără complicații inutile sau burți de scenariu, în regia comodă a lui Ken Kwapis care pendulează elegant între filmmaking și directing. Un film care are elemente comune cu teatralul și asta pentru că întreaga producție este construită anume pentru un duet inedit și valoros format din Robert Redford și Nick Nolte. Contextul cinematografic este doar un pretext pentru partiturile și jocul celor doi.
Bill (Robert Redford), un scriitor de literatură de călătorie senorial și onorabil, căutat și citit, își anunță soția (Emma Thompson) că vrea să pornească într-o aventură păduratică de unul singur pe Appalachian Trail, un traseu periculos de 2200 de mile, aproape imposibil de parcurs la vârsta lui. Nu primește acceptul soției decât dacă își va găsi un tovarăș de drum. Unul singur dintre amicii lui îi înțeleg dorința și acceptă să-i devină companion. Bătrânul Katz (Nick Nolte), greoi și zbârlit de o existență fără rădăcini, devine cârlig pentru sobrul Bill.
Carismaticul Jim Morrison spunea că prietenul este acela care îți dă libertate totală pentru a fi tu însuți. Filmul lui Kwapis, o dramă independentă cu nuanțe de comedie, lansată în 2015, este o reprezentare sensibilă și fermecătoare a acestei afirmații.
Cuvântul călătorie sună cumva mai lejer decât o aventură. Călătoria pare a fi ceva mai… la îndemână, aventura are consonanțe mai grave și așteptări pe măsură. Inteligentul Bill, un personaj care poartă cu sine fără îndoială frământările și, de ce nu, frustrările omului cu o minte mobilată, are nevoie de o călătorie mai mult decât de o aventură. O călătorie prin suflet și prin gânduri care să-l așeze pe el față de sine într-o perspectivă restitutorie, o reechilibrare a unei vieți confortabile, aparent tihnite, dar care în fapt seamănă mai degrabă cu o însingurare, o claustrare, o baricadare în spatele mașinii de scris. El scrie despre călătorii, dar a fost absent de la cea mai importantă și prețioasă experiență a sufletului lui. Bill este ca o întrebare în fața vieții. Katz este un răspuns. Călătoria înseamnă gândire, aventura trăire. Iar Katz este singurul de la care putea să învețe lecția lui a trăi.
Filmul lui Kwapis este un soi de tester personal al resurselor pe care ești dispus să le aloci necunoscutului din tine. Un tester pe care fie îl poți privi ca pe un lucru obișnuit și nesemnificativ, fie îl poți lua în seamă ca pe o definiție distractivă a aventurii sau poți merge direct la sursă, testându-ți în oglindă putințele.
Cred că A walk in the woods trebuie văzut ca un film de aprilie amuzant și mișcător, un film de primăvară când ar trebui să ne aruncăm cu bucurie frânghia pe muntele curajului, să ne provocăm singuri la o ieșire din letargia cu care ne înfășoară cotidianul și să ne (re)descoperim potențialul unic care ne animă și care se numește suflet.
Sursa foto: cinemagia.ro
