Căsătorie cu mandat (III)

ACTUL I (final)

Scena 12

Mely și prietenă

MELY: Sorry! Erau Emil și Silvan. Aveau niște întrebări!

PRIETENĂ: Ce întrebări, fată? Că eu n-am întrebări, am numai răspunsuri..

MELY: Apropo, tu nu vezi? Toți din generația noastră tac exagerat de mult.

PRIETENĂ: De-aia nu mai pot ăștia din generația noastră de întrebări și răspunsuri…Dacă vrei ceva de la ei dă-le sms!

Revine la subiectul anterior.

PRIETENĂ: Dar de ce este tensiune între tine și Emil, vă certați? Nu mai merge? Că de când cu poliamoriile astea te poți aștepta la orice…

Mely o privește nedumerită.

MELY: Nu știu ce sunt poliamoriile.

PRIETENĂ: E o modă dragă, o modă „nouă”. Mai mulți sunt într-o relație de amor, că de acolo și numele.

MELY: Chiar nu știam de ea.

PRIETENĂ: Da, știu unii de alții toți și trăiesc așa. Își asumă, cică. Iar asta, chipurile, cică ar consolida sinceritatea firii umane.

MELY: Se pare că eu sunt chiar înapoiată…

PRIETENĂ: Și eu cred. Glumesc…

Mely râde. Cele două rămân nemișcate zâmbindu-și.

Scena 13

Emil – Silvan

Emil vesel ciocnește halba de a lui Silvan.

EMIL: Asta spun. În pofida a orice, trebuie să ne trăim tinerețea. Tinerețea e scurtă.

SILVAN: O simt pe pielea mea. Dimineața mă dor toate…

EMIL: Știi, ai noștri când erau tineri aveau de toate: apartament, Dacie…

SILVAN: Ai mei aveau Oltcit!

EMIL: Oltcit, poftim…aveau loc de muncă la uzină, aveau un concediu la munte, aveau unul la mare, aveau părinți la țară, deci bunici pentru copii, poate aveau și ouă de casă, că găinile le-au lăsau comuniștii!

SILVAN: Și ce n-aveau atunci?

EMIL: Tinerețe n-aveau.

SILVAN: Asta spui tu, acum. Poate aveau.

EMIL: Una peste alta, vreau să-ți spun un secret! Dar nu-l mai spui la nimeni!

SILVAN: Nu știu de ce mai spui asta, dacă n-ai încredere…

EMIL: În tine am.

SILVAN: Spune odată!

EMIL: Sunt pe punctul să implementez o reformă a familiei românești.

SILVAN(mirat): Ce reformă?

EMIL: Să se facă o lege, în care căsătoriile să fie cu mandat de patru ani!

SILVAN: (foarte mirat) Pe bune? Cineva și-a pus mintea cu așa ceva?

EMIL: Trec peste nevinovata ta insultă! Se va modifica Codul Familiei! Am vorbit cu…(discret)

SILVAN: Cu cine?

EMIL(își pune smartphone-ul la spate, ca și cum s-ar feri de el, își ține palma mâinii drepte în colțul stâng al gurii): Cu senatorul Democrit!

SILVAN(mirat): Serios?

EMIL: Serios de tot! O să facem legea căsătoriilor! I-am dat partea mea, mai urmează să-mi spună din punct de vedere juridic.

SILVAN: Nu pot să cred că faci asta!

EMIL: Dar de ce nu poți să crezi? Va vorbi cu parlamentari din mai multe partide și se va semna un proiect de lege. Apoi va fi dezbătut în plen!

SILVAN: În plen air?

EMIL: Nu, în plen du parlament, mon ami!

SILVAN: Am mai auzit să se schimbe legea ca să scapi de taxe, de pușcărie, dar nu mi-am imaginat că și ca să scapi de căsătorie! Și totuși să nu fie divorț…

EMIL: Și nici moarte. Să scapi așa, de la sine, ca un laș.

Râde. Emil și Silvan rămân râd și rămân nemișcați.

Scena 14

PRIETENĂ: Prietenii false, bărbați obsedați de sex și atât, fără o brumă de moralitate, egoism, răzbunare…câtă vrei!

MELY: Discuții banale, bârfe..

PRIETENĂ: Chat și țoale…într-un cuvânt: (silabisește) CA-TE-RIN-CĂ

MELY: (Oftează) Eu continui să cred că sunt și mulți oameni ok. Cu valori și convingeri…Trebuie doar să ai răbdare!

PRIETENĂ: Păi și unde să mă duc dragă să îi caut, la Biblioteca Centrală Universitară? Să strig: bă, care ești disponibil? Și să aud: (își îngroașă vocea) „lasă-mă cucoană în sinergia mea transcendentală! Și du-te unde și-a dus Mutu iapa!”

Mely râde.

MELY: O să te liniștești și temerile se vor încheia la un moment dat. Va fi bine!

Prietena face gest cu mâna a dezaprobare și își aprinde o țigară.

PRIETENĂ: N-am chef să mă echilibrez, dragă! Ce e și liniștea? Un fel de moarte.

MELY: Avem nevoie de echilibru sufletesc!

PRIETENĂ: O viață trăită în liniște nu înseamnă nimic.

MELY: Ei, cum așa?

PRIETENĂ: E plată ca un capac peste o…oală cu sarmale… Și noi nu mai gătim.

MELY: Nu toate…

PRIETENĂ: Noi suntem generația care nu știe nici ce-i oala și nici ce-i frigideru’. Dar lasă asta, nu mi-ai spus cu Emil. Cum e la…

MELY: La ce?

PRIETENĂ: La pat…

MELY: Eh, ce întrebări îmi pui și tu…. Nah…ce vrei să-ți spun!

PRIETENĂ: Orice…

MELY: Să-ți descriu? (ironică)

PRIETENĂ: (prefăcându-se naivă sinceră)De ce nu?

MELY: Poate altădată…

PRIETENĂ: Atunci, care e problema, soro?

MELY: Păi nu ai spus tu mai înainte că nu asta trebuie să fie prioritatea? Că sexul fără preludiu și romantism nu înseamnă mare lucru.

PRIETENĂ: Lasă dragă, căsnicia se conduce din pat. Mi-a spus mie tata. (pauză de gândire) Tâmpitul…

MELY: De ce? Mie îmi plac părinții care sunt deschiși.

PRIETENĂ: Lasă…ăștia prea pilduitori ca tata…mai bine mă lipsesc. Câte bătăi și-a luat maică-mea de la el, of, doamne…și tot nu s-a putut despărțit o viață de el…

MELY: Da?!

PRIETENĂ: Ne scotea afară desculțe, iarna…se îmbăta. L-am iertat, dă-l naibii…

MELY: Îmi pare rău…

PRIETENĂ: Dă-l naibii. Zi-mi mai bine de tine! Deci chiar ești ok cu Emil?

MELY: Da! Însă pe Emil îl văd preocupat. Pare traumatizat de știri, cu crime, cu divorțuri și avorturi, copii abandonați…Vrea să facă în așa fel încât căsătoriile să aibă mandat.

PRIETENĂ: Aaaa, știu. A postat și pe Facebook. N-are nicio șansă, îți spun eu! O fată chiar a plâns, alta l-a înjurat, o penală de la facultate a râs de el. Nimeni nu s-a bucurat de ideea lui.

MELY: De ce? Chiar sunt curioasă.

PRIETENĂ: Femeile în nici un caz. Păi, o iau în ordine, am argumente: fidela, dacă știe că are mandat, între mandate…he, he…(insinuantă)

MELY: La ce te gândești?

PRIETENĂ: Aia care vrea avere nu-i de acord, că dacă se termină mandatul rămâne fără avere…Și tot așa. Am văzut toate comentariile pe Facebook…

MELY: Erau și ceva idei bune?

PRIETENĂ: Da, lumea o dădea în drept roman. Dacă soțul mai puternic începe să-l șantajeze pe soțul mai slab, la final de mandat?

Mely o privește nedumerită. Ca pentru ea:

MELY: Avea dreptate Emil, o singură căsătorie seamănă cu toată politica lumii.

Cele două își duc ceașca și paharul la gură, rămân nemișcate și începe cântecul Fetițe dulci ca în București, de Gică Petrescu.

Scena 15

Prietenă – Silvan

După ce bucata muzicală se încheie, PRIETENA trece în jumătatea în care se află Silvan și Mely cu Emil ies din scenă. Pare că sunt deja prinși într-o discuție care a început mai demult.

PRIETENĂ: Eu mi-am zis că în vecii vecilor nu mă mai duc la părinții iubitului, deci…nu știu ce să zic…ce-o să zică mama ta?

SILVAN: Eu și mai și. M-am jurat pe Sfânta Scriptură că nu mă însor niciodată. Și mai mult, am zis că…tot așa…în viața vieților mele nu dorm la o femeie acasă sau nu o las să doarmă la mine.

PRIETENĂ: Eu și mai și, am zis că nu fac copii niciodată!

SILVAN: Copii? Doamne ferește și păzește..(se bâlbâie) păi, păi, să mă, să mă, să mă apuc eu de schimbat scutece…să mă , să mă apuc eu să fac cursuri de Babay-Cry?

PRIETENĂ: Baby-Ce?

SILVAN: De parenting, să valsez cu scutecele…

PRIETENĂ: (se închină mirată): Da ce are dragă, numai femeia să valseze?

SILVAN: Nu, și maică-sa…

PRIETENĂ: (se încruntă): Mă rog, mă rog…Să trecem peste. Oricum, eu am zis că în veci pururi n-o să mă mut cu el și cu părinții lui. Să mă pice cu ceară…Dar să-i mai zic și mamei lui…mamă? Doamne ferește…

SILVAN: Dar ar trebui să fie chiar nebun cineva să facă așa ceva…

PRIETENĂ (ca pentru ea): Slavă cerului aici am căzut de acord…(spre sală) Pare om normal!

SILVAN (s-a gândit): Auzi, știi ce?

PRIETENĂ: Ce?

SILVAN: Eu am zis că vreau să fac o năzdrăvănie!

PRIETENĂ: Nu-mi da emoții! Ce năzdrăvănie?

SILVAN: Și după ce m-oi însura…

PRIETENĂ: Așa…?

SILVAN: Tot mai ies cu prietenii…

PRIETENĂ: Dacă o să mai ai…

SILVAN(foarte mirat): Cum?

PRIETENĂ: Soția care-i soție defrișează prietenii soțului cam cu un an-doi înainte…

SILVAN (arătând cu degetul spre ea): Cam de când programează nunta..

PRIETENĂ: (arată și ea cu degetul spre el): Exact așa…(ironică): care-i nevastă, care nu…îl lasă să „rupă” Delta și Baracuda¹ cu prietenii…apoi vede ea….

SILVAN (ironic): Chiar așa, scârbavnicii dracului…să rămână ei prieteni și după ce se însoară (fals contrariat se uită în altă parte, ca și cum ar certa pe cineva): păi nu vă e băi rușine? (bate obrazul) să rămâneți prieteni unii cu alții și după ce vă însurați. Păi băi, nevestele voastre ce-au păzit?

Moment de pauză. Ambii se gândesc.

PRIETENĂ: Dacă ne căsătorim vin toate neamurile tale?

SILVAN: Numai alea care au obligație..

PRIETENĂ (mirată): Ce dracu e aia?

SILVAN: Adică au fost și ai mei la ei?

PRIETENĂ (contrariată): Ai și neamuri urâte?

SILVAN: Am..ar fi păcat să te mint..

PRIETENĂ: Și îi chemi și „p’ăia…”?

SILVAN: Dacă au obligație îi cheamă ai mei!

PRIETENĂ: „P’ăia” urâții nu îi poți sări, să nu râdă neamurile meșe de mine?

SILVAN: (ridică din umeri) Nu-i păcat de banii lor să-i dea pe alceva și să nu-i decarteze la noi la nuntă?

PRIETENĂ (amuzată): Dar auzi? Degeaba te însori dacă nu înveți vals, dacă nu faci trei catralioane de poze la care nu se mai uită nici dracu, apoi dacă faci botez dacă….?

SILVAN (nedumerit): Ce?

PRIETENĂ (întrebătoare): Dacă?

SILVAN: Hai, nu mă mai ține așa. Nu mai fi Întrebătoare!

PRIETENĂ: Dacă nu chemi ursitoare…prostule

Încep acordurile cântecului Ursitoare – de Romica Puceanu – „Ursitoare, ursitoare!” – după caz îl pot cânta și actorii, pornind doar negativul.

În scenă intră două ursitoare și un ursitor, îmbrăcate exact ca la botezuri și dansează în cerc, ținând baghetele în mână. Silvan se pune în brațele prietenei, și își pune babețică și căciuliță de copil, simulând că ea este mama și el copilul. Cele trei ursitoare se învârt cu baghetele în jurul lor și muzica merge.

„Ursitoare, ursitoare – of, of

Ce te-aș mai lega în fiare

Că nu mă lași să trăiesc

Și ce rău mă chinuiesc

Și ce rău mă chinuiesc, măăăi…

Nu știu ce-ai avea cu mine

De nu mai am zile bune…

………………………………..

Ursitoare mi-ai ursit

Să fiu trist și amărât

Ursitoare, ursitoare

Ce-ai cu mine, frățioare…

De te-aș prinde pe-o cărare

Te-aș distruge în drumu mare

Că la toți le-ai dat noroc

Mie nu mi-ai dat deloc

Că la toți le-ai dat cu carul

Numai mie cu cântarul…”