Flaviu George Predescu ACTUL I (continuare)
Scena 6
Începe negativul piesei Everything I do , I do it for you. Emil o ia la dans și vorbesc în timp ce dansează.
MELY: Cum ar trebui să se comporte EA, astfel încât EL să se simtă liber și neîngrădit?
EMIL: (pauză de gândire) N-am idee…
MELY: Să nu-i dea telefon niciodată? (pauză) Să nu-l întrebe niciodată unde a fost? (pauză) Să nu propună nimic? Totul, absolut totul poate fi privit ca o îngrădire a libertății… asta dacă frica e sădită în tine!
EMIL: Și atunci oare mai are rost ideea asta? Unele răni nu se mai vindecă niciodată.
MELY: Ba da, înțeleg…ideea ta este pentru om și sufletul lui. Eu caut să mă pun în locul tău. Vedem cu toții prea multe divorțuri, prea multă suferință, tensiune și o groaznică singurătate în doi, în multe cupluri. În familii.
(Mely privește câteva secunde în jos, părând că s-a întristat.) Nu ești obligat să faci ceva, ceva ce nu-ți convine. Pleacă atunci când simți să pleci! Eliberează-te de demoni, dar nu-ți frânge singur zborul!
EMIL: Mi-e greu. Am făcut prea multe lucruri doar pentru că așa credeam că vor unii sau alții. Sau eu eram de multe ori cel orbit de dorințe. Nu știam să spun nu…Efectiv nu știam! Nu puteam…
MELY: …hm. Și acum știi?
EMIL: Nu…
MELY: Ei, vezi că știi?
EMIL(pauză): Mi-a fost frică să fiu judecat de ceilalți, iar responsabilitatea, ah…RESPONSABILITATEA îmi urlă și acum în urechi: „Emil, ce o să zică lumea?” „Emil, oare cum ar face ceilalți?”
MELY(gânditoare): Uneori, când n-ai răspuns, lasă capitolul neîncheiat, o să revii tu la el…Sau poate atât a fost…Nu e o dramă.
Se stinge lumina, pe fundal rămâne melodia.
Scena 7
EMIL – SILVAN, Ospătarul în plan depărtat.
Decorul este împărțit în două. Jumătatea stângă este bar cu mese normale, iar jumătatea dreaptă Lounge, cu fotolii.
Emil și cel mai bun prieten al său, Silvan, stau de vorbă la o masă. În paralel, la fotolii se află Mely cu o prietenă. Convorbirile sunt alternative. În timp ce unii vorbesc, ceilalți stau total nemișcați la masa lor. Ambele cupluri sunt așezate din profil.
EMIL(cu spirit de povață): Silvane, Silvane! Când ciocnești, te uiți direct în ochi, drept în ochi!
SILVAN: Bine, bine! Hai, noroc!
EMIL: Că dai cu omul, nu dai cu paharul, ce naiba!
SILVAN(schimbă vorba): Ce ai mai cercetat, ce ai mai făcut, Emile?
EMIL(prefăcut): Nimic special. Un studiu despre zodii!
SILVAN: A, zodii, sună interesant! Știi că îmi plac zodiile și faci mișto de mine! Mie unul, horoscopul mi se potrivește, ce să zic!
EMIL: Nu fac nici un mișto. E bine să te ocupi de fecioare, cât încă ești influențat de taur…
SILVAN: Lasă gluma!Are și horoscopul rolul lui…
EMIL: Da, este opiumul îndrăgostiților! Speranța deznădejdii!
SILVAN: Ești ironic, ca întotdeauna!
EMIL: Ce fac, m-ai întrebat? Sunt în criză!
SILVAN: Iarăși?
EMIL: Da! Multor oameni le lipsește o criză. Fără criză nu progresezi!
Cei doi rămân nemișcați cu mâinile pe halbe, privindu-se.
Scena 8
În paralel, dar la fotolii.
MELY – PRIETENĂ
MELY: Auzi, dragă, ce mai fac Luana, Carina și Patricia?
PRIETENĂ (își dă ochii peste cap): Kilograme, fată, ce să facă…
MELY: Nu zău?
PRIETENĂ: Dar cine mai știe exact de ele, dragă?
MELY(Râde): Păi, nu mai ții legătura cu ele?
PRIETENĂ: Hm! Aș ține-o eu, dar n-am cu cine. Tu, cu școlile pe care le faci, nu știi cum sunt femeile?
MELY(surprinsă): Cum sunt, dragă…femeile?
PRIETENĂ: Cum sunt? Cum intră una într-o relație, cum nu mai răspunde la telefon sau te sună după cinci zile și-ți spune: „scuză-mă, acum am văzut că m-ai sunat”!
MELY(nu știe ce să zică): Ei…ce să mai zic…
PRIETENĂ: N-ai ce! Păi, acum doi ani, Carina, că tot ai pomenit-o, era după despărțirea de ăla de la Constanța, mai ții minte…
MELY: Da, da, țin. Ăla mai gras, cu BMW alb.
PRIETENĂ: Ăla, ăla! și vine și îmi spune (o imită subțiindu-și vocea): „știi, niciodată n-am să uit ce ai făcut pentru mine, îmi ești cea mai bună prietenă…Bla, bla, bla. Că toți bărbații sunt niște mitomani, că noi femeile ar trebui să fim mai unite.
MELY (mirată): Așa ți-a zis?
PRIETENĂ: Da! Cică gagiul nu suporta prezervativul, că punându-și „căciulița” pe urechi nu…
MELY (uimită): Cuuum?
PRIETENĂ: Pff…parcă recit din clasici „Că punându-și căciulița/ Sabia i se înmoaie…Și în loc să…/ Stă și plânge…
MELY: Ha, ha, ha…
PRIETENĂ: Ca o oaie…Rezultatul? (gravă) Un avort!
MELY(își duce mâinile la piept, îngrijorată):Vai…
PRIETENĂ: A fost distrusă o vreme. Îți spun eu, dragă, asta cu dușmănia prezervativului e un moft. Dar când nu-i comunicare, ce să-i faci?
MELY: De acord cu tine!
PRIETENĂ: Ce să faci când vii mai mult beat? Păi ori bei, ori…prietene!
MELY: Da, dar nu toată lumea are puterea de a fi atât de deschisă. Mulți oameni urăsc să vorbească despre ei.
PRIETENĂ: Așa e! Cică băieții sunt cam precoce…Ăștia au auzit ei că e bine să fii precoce, dar nu le-a spus mama că nu în toate privințele.
Cele două rămân nemișcate, privindu-se.
Scena 9
Emil-Silvan, ospătarul undeva în decor.
SILVAN (părând că știe ce urmează să se vorbească): Am mai discutat despre crize de o mie de ori…
EMIL(vrând să fie convingător): Am discutat, dar nu ca acum!
SILVAN: Cum nu? Despre soții ignorate de soți, care au uitat să mai facă un compliment. Despre cei care au profitat de situație…și le-au sedus. Oh, dar câte n-am discutat noi în 15 ani de prietenie!
EMIL: Bravo lor, ce să zic…
SILVAN (mirat): Bravo cui?
EMIL: Celor care au profitat! E ca în afaceri…
SILVAN: Am vorbit și despre acei bărbați care nici azi nu știu dacă femeia are orgasm. Despre vagin, care pentru unii este o enigmă toată viața întreagă. Crede-mă, știu, nu ne-a scăpat nici un subiect!
EMIL: Acum e de-a dreptul diferit, crede-mă!
SILVAN(dojenitor din privire): Diferit? Ce este diferit la criza actuală? (cu neascunsă curiozitate) Fata asta ce mai are? Ce nu îți convine la ea?
EMIL(gest de dezaprobare): Mare prost sunt! Sunt prost că îți spun toate cele…Sunt prea deschis cu tine!
SILVAN: Nu schimba vorba! Spune-mi ce nu e bine?
EMIL: Îmi place de această femeie, Silvane, dar tot sunt tensionat. (privește în altă parte, căutând o explicație) Atunci când treaba devine serioasă îmi vine să fug, să scap.
SILVAN: Nici mai repede, nici mai târziu? Ci chiar atunci când treaba devine serioasă?
EMIL: Da…
SILVAN(oftează): Așa ți se întâmplă mereu…Îți dorești femeia ideală…
EMIL: Ei, ce spui acolo? Femeia ideală…Femeia de caracter!
SILVAN: Apoi, ai noroc, o găsești și….invariabil intri în criză.
EMIL: Asta nu depinde de mine, omule! De câte ori să-ți repet?
SILVAN: Dar de cine? Mereu și mereu, de când te știu ești în criză. Criză, criză, criză. (zâmbește) A, stai, știu o poantă tare cu „foști” și „foste”
Emil se uită întrebător.
SILVAN: Cum îți scapi nevasta să n-o mai caute foștii iubiți?
EMIL(curios – plictisit): Îm?
SILVAN: Îi faci doi copii! (râde și așteaptă reacția lui Emil)
EMIL: Slăbuț, dar adevărat…
Emil bea halba dintr-o înghițitură și îi face semn ospătarului să mai aducă una, dar ospătarul se face că nu îl vede.
SILVAN: Lasă asta! Data trecută, acum două sau trei relații, ai spus că te simți (cu accent)„inconfortabil” că îți place mult libertatea…
EMIL: Cam da…
SILVAN: Că trebuie să îți aparții…
EMIL: Exact…
SILVAN: Că libertatea se pierde atunci când nu-ți mai aparții.
EMIL: Și ce, nu-i așa?
SILVAN: Că „Freedom is a noble thing!” Că bla și bla…
EMIL: Stop, stop! Acum am o problemă, dar nu vrei să asculți.
SILVAN: Ei, nu vreau. Vrea nu vrea, un prieten ascultă!
EMIL: Asta este una din problemele Mileniului 3, auzim, dar nu mai ascultăm.
SILVAN: Dar în schimb tastăm!
EMIL: Prea mult tastăm! Iar ecranelele device-urilor devin iarăși tot mai mari!
SILVAN: De ce?
EMIL: Vom ajunge să umblăm cu niște blocuri de desen după noi! Aparatele de vorbit vor fi mari, atât cât vor ăia care fac filme deocheate!
SILVAN: Nu cred că au vreo legătură…
EMIL: Crede și nu cerceta! (face un gest subtil, din încheietură, de du-te – vin-o cu mâna dreaptă, în care are smartphone-ul, imitând masturbarea) nu cerceta prea mult, că orbești, vorba bunicii…Ai auzit? Cică acum nu mai sunt boli venerice…
SILVAN: Ei, pe dracu?
EMIL: Sunt infecții virusologie!
SILVAN: Pe bune? Ce vremuri…
EMIL: …și nu le faci tu, ci le fac smartphone-urile și laptopurile noastre.
SILVAN: Pfff!
EMIL:…dar nu le doare pe ele, ci te doare pe tine, când vezi că în fiecare an apare o nouă versiune…
Emil se uită în jur, ca și cum n-ar vrea să fie auzit. Silvan își trage scaunul mai aproape de el.
EMIL: Hai pe bune acum, vezi ca pe o chestie firească să te dai pe mâna cuiva și să rămâi așa, toată viața…
Silvan privește nedumerit.
SILVAN: Adică cum? Ce tot îndrugi acolo? Dar ce, te obligă cineva să rămâi cu cineva toată viața?
Emil face semn din nou ospătarului, care de data asta îl vede.
SILVAN: Zău așa, Emile. Ce se întâmplă cu tine? Nici nu știu cum să te mai iau. Mereu îmi vorbești de crize, exagerezi cu despicarea firului în patru…Neh…tu n-ai, frate, nicio problemă, asta e problema ta. Singura… (gest de dezaprobare)
Ospătarul aduce berile și apoi dispare.
Cei doi rămân nemișcați.
Scena 10
Mely și Prietenă.
Prietena își amestecă nervos în cafea.
PRIETENĂ: Din păcate noi femeile suntem în evul mediu în privința întreținerii relațiilor dintre noi. Iar aici…pierdem. Noi ne căutăm numai la nevoie.
MELY: Eh, nu e chiar în toate cazurile așa…
PRIETENĂ: Serios vorbesc, e groaznic…Cum intră una într-o relație, gata. (Bate din palme ca și cum se scutură) Ar trebui să cântăm „ia-ți prietenă ziua bună de la prietene, că ești cu Gigel de-o…zi, ne mai auzim în ziua când te-o părăsi” Redevine serioasă. Dar lasă asta…spune-mi, cum te înțelegi cu Emil? Cum merge treaba?
MELY(devine îngândurată): Cum să meargă?…bine. Doar că traversează niște momente mai tensionate.
PRIETENĂ(înveselită): Da? Draga mea, nici nu știi cât de fericit poți face un om când îi spui că ești nefericită.
MELY: Pfff…
PRIETENĂ: Sunt numai urechi la problemele tale. Aș fi ipocrită să nu recunosc că problemele altora mă ung pe suflet.
Sună telefonul lui Mely și le întrerupe conversația.
Scena 11
EMIL-SILVAN și MELY (prin telefon)
MELY: Alo, da dragul meu!
EMIL(telefon): Mely, nu te țin mult, uite, mă întreabă Silvan, știi cumva de unde și-au făcut rost de fotograf finii părinților tăi?
MELY: A, fotograf pentru nuntă?!
EMIL: Da…da…
MELY: Ha, ha, ha. Păi de ce, gata, se însoară Silvan?
EMIL: Nu, nu, bietul băiat…Doar că vreau să verific ceva.
SILVAN(intervine peste umărul lui Emil): Spune-i c-o salut!
EMIL: Te salută și Silvan!
MELY: Spune-i că și eu îl pup!
EMIL: Te pupă!
SILVAN: O pup! (Ca pentru el) Ce fată…
MELY: Dragul meu…nu știu dacă sunt aceiași.
EMIL: Silvan spune că sora lui se va căsători peste doi ani și până săptămâna viitoare trebuie să dea jumătate din bani pentru local. Iar de azi în trei zile trebuie să dea toată suma fotografilor, care sunt foarte ocupați…cică!
MELY: Dumnezeule, nici chiar așa. Vor păți ca finii părinților mei.
EMIL: Stai că te dau pe tare să te audă, nu vreau să creadă altceva.
Pune pe speaker.
MELY: Bună Silvan!
SILVAN: Bună Mely! Ce faci?
MELY: Bine, mulțumesc! La o întâlnire cu o prietenă! Tu?
SILVAN: La o bere cu adorabilul tău iubit!
MELY: Deci, cu fotografiile care e faza, sunt unii de la Eternitatea Promptitudini, din câte îmi amintesc..
SILVAN: Aaa, păi parcă pe ăștia i-a contactat și soră-mea, dacă nu mă înșel…
MELY: Sunt toți aceiași, oriunde ai căuta…
SILVAN: Da, da…ăștia-s parcă…Și cum a fost?
MELY: Aoleu, nu vrei să știi… Toată nunta a fost făcută după nazurile lor. Totul, program, tot. Ei au împărțit nunta în trei.
SILVAN: Cum așa…?
Emil râde tare pe fundal.
MELY: Da.. Vai de capul lor…Le-a spus: dimineață, facem pozele cu răsăritul…Apoi, la prânz pozăm bărbieritul mirelui, altă etapă, după două ore, bărbieritul miresei…
SILVAN: (mirat) Bărbieritul miresei? Știam că mai nou se epilează…
MELY: Așa am spus? (jenată)M-am tâmpit. Scuză-mă! Buchetul miresei, cântecul miresei! Altă etapă!
SILVAN: Ho, ho…
MELY: Da….apoi, la biserică- altă etapă, la primărie- altă etapă.
SILVAN: Ăștia fac la primărie cu o zi înainte..
MELY: Norocul lor…
EMIL(intervine): Asta cu norocul e…altă etapă!
Mely și Emil râd.
MELY: Mai ai nervi, vrei să-ți mai spun, Silvan?
SILVAN: Mulți nu mai am…
MELY: Și…în fine…În parc, pe alei, la Arcul de Triumf, la Casa Poporului…
SILVAN(ca pentru el): Ce o fi având Casa Poporului cu căsnicia…
EMIL(intervine): Amândouă sunt atât iubite, cât și înjurate!
MELY: Urmează poze la cel mai cunoscut club, apoi la local și…toată nunta. Apoi tortul…numai poze… Și ce să vezi, le-au primit după două luni de la eveniment, asta a fost desigur altă etapă…
SILVAN: Dictatura fotografilor….să mor de am văzut așa ceva. Unde sunt vremurile când făceam o poză pe an? Uneori nici atât. Sau cele pe care nu le-am prins, când un simplu: „păsărica” socotea un zâmbet perfect?
MELY: Da…adevărat!
EMIL (intervine ironic): 36 de poziții și nunta-i gata!
Își iau rămas bun.
Silvan și Emil rămân nemișcați.
