(continuarea fragmentului „Când motanul domnișor îl săruta pe șoarece în botișor”)
Elementul non-V, exprimat în forme diferite, este prezent și în basmul altor popoare. Alături de alte elemente, el confirmă universalitatea schemei întocmite de noi pe baza materialului oferit de basmul românesc.
Basmele popoarelor orientale, de pildă, ne oferă în acest sens o gamă largă de asocieri absurde care, îndeplinind aceeași funcție ca și în basmul românesc, dau elementului non-V un înalt grad de expresivitate.
Basmul turc:
„Când șoarecele era bărbier”
„Când… eram fata lui tata, când eram tata lui tata, când eram mama lui tata”
„Când legănam pe mama și pe tata”
„Când boul costa cât o capră, iar leul era păstor”
Basmul tătar:
„Când grâul creștea pe gheață”
„Când broaștele țestoase aveau aripi”
Basmul bașkir:
„Când cocoșii erau ofițeri”
Basmul azerbaidjan:
„Când se semănau pepeni pe spinarea cocoșului”
Basmul tuvin:
„Când coarnele caprei se propteau în cer, iar coada cămilei ajungea până la pământ”
Formulări asemănătoare întâlnim într-un basm din culerea lui A.N. Afanasiev, fără să fie însă tipice pentru basmul rus:
„Când râurile erau de lapte, iar malurile de kisel; când pe deasupra câmpiilor zburau potârnichi fripte”
Elementele se pot înmulți, elementul non-V fiind prezent în basmele celor mai diferite popoare:
Basmul ceh:
„Când broaștele purtau giuvaericale, iar Turnul Babel umbla îmbrăcat în cămașă”
„Când vrăbiile zburau îmbrăcate în cămăși, iar lupul trăia laolaltă cu câinele”
Basmul slovac:
„Când porcii umblau în papuci, când broaștele purtau scufie, iar ciorile tichie; când măgarii pocneau din pinteni, iar iepurii alergau după câini”
Basmul francez:
„Când găinile aveau dinți”
Basmul catalan:
„Pe vremea când animalele vorbeau, iar arborii cântau”
„Pe vremea când păsările aveau dinți”
Basmul englez:
„Când porcii vorbeau în versuri, când maimuțele mestecau tutun, iar pisica priza tabac”
Ținem să subliniem frecvența elementului non-V și în alte genuri folclorice. P.G.Bogatîriov notează o serie de „formule ale imposibilului” în proverbe, zicători, descântece și chiar în poezia lirică; reproducem câteva din aceste formule, ele confirmând identitatea procedeului respectiv în cele mai diferite genuri folclorice.
Zicale poloneze:
„Când mi-o crește păr în palmă; când o fluiera racul la St. Mihail în mai”
Zicală cehă:
„Când o ouă cocoșul (pisica)”
Zicală sârbească:
„Mai degrabă se împacă apa cu focul, se însoară lupul cu oaia, ori fată vaca un mânz…”
Zicale rusești:
„Când o curge Volga în sus; când o fluiera racul și-o cânta peștele”
Cântec liric slovac:
„Nu plânge, iubito, nu plânge,
nu te întrista.
Când o seca apa în Dunăre,
atunci mă voi întoarce”
Cântec liric rusesc:
„Voi, surorilor, surioarelor!
Duceți-vă la marea cea albastră
Luați un bob de nisip galben,
Sădiți-l în grădina tăicuțului,
Și când va încolți,
Atunci mă voi întoarce”
Descântec rusesc:
„Luna în cer, ursul în pădure, mortul în groapă; când acești frați se vor întâlni, atunci să-l doară dinții pe…”
Descântec ucrainean:
„Luna pe cer, mortul în groapă, piatra în mare; când acești frați se vor aduna și vor face o petrecere, atunci să mă doară pe mine dinții”
După cum se poate ușor observa, și în exemplele de mai sus elementul non-V are același sens (niciodată), în schimb tonul de glumă, ironic, tonul de parodie, specific formulelor din basm, aici, de regulă, dispare (vezi, de pildă, funcțiile „formulei imposibilului” în cântecul liric).
(fragmente din „Stereotipia basmului”, Ed. Univers, 1973)
(sursa foto: youtube.com)