Flaviu George Predescu 
Fata care făcea dragoste
Din tot sufletul
Şi pe care ochii o trădau
Ca nişte iude mari şi jucăuşe,
Avea surâs lacom
Ce nu putea fi ascuns,
(Muncea enorm,
Până la epuizare,
Era sârguincioasă)
Seara însă,
îţi părea că
umerii şi genunchii îi vor ieşi
Prin carne şi prin piele
De-atâtea smucituri
Şi cum îşi mai muşca pumnul mic
Şi cât se dedica,
Privindu-te câte-o fracţiune de
secundă,
Ca pe un zeu,
Şi ce zgâria…
(Din volumul „Obsesia gesturilor” , editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014)
(sursa foto: http://4.bp.blogspot.com)
