Flaviu George Predescu 
Jurnal de Chișinău (partea 3)
După un prim somn în raionul Buiucani, o luăm pe jos spre centru. Ținteam să vedem statuia lui Ștefan cel Mare, dar în drumul nostru am întâlnit Uniunea Scriitorilor din Moldova. Am trecut și pe strada „31 august 1989” în drumul nostru spre centru. Apoi, după ce l-am cunoscut în persoană pe poetul Leo Butnaru la standul Muzeului Național al Literaturii Române, am citit că a și scris o poezie despre acea zonă: ceva cu „morga orășenească”. Căutând să văd ce s-a întâmplat atunci, am descoperit că a fost vorba de niște mișcări stradale care au dus la proclamarea limbii române ca limbă de stat și revenirea la grafia latină. A fost o zi istorică pentru Moldova – „discuțiile cele mai aprinse din Sovietul Suprem au avut loc pe 31 august 1989, când se votează și cea mai mare parte a legislației privitoare la limba de stat și alfabet. Ulterior, ziua de 31 august este declarată sărbătoare națională în Republica Moldova.”.
Străzile au multe nume ale unor personalități moldovene ca Vasile Lupu, Alexe Mateevici, Eugen Coca, dar și românești, ca al cântăreței Ioana Radu, Ion Creangă, Onisifor Ghibu sau Veronica Micle. Am aflat că pe Ioana Radu a chemat-o Eugenia Braia și că a fost a doua femeie motociclist din România.
Apoi am ajuns în Parcul Central, am văzut sediile Parlamentului și ale Guvernului. Sediul Primăriei, al cărui arhitect a fost Alexandru Bernardazzi (1831-1907). Chișinăul se mai numește și orașul din piatră albă. Numele provine din abundența clădirilor deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar. Ca un amănunt, n-am știut că Lev Tolstoi a locuit și în Chișinău, așa cum n-am știut că a locuit câteva luni și în București. (va urma)
