Leneșă cronică de miercuri

Jurnal politico-literar 8

A venit și august. 3 Sud Est a scos un nou hit – Valuri, la un moment dat versurile spun: „ce liniște pe strada noastră, ne vindecăm…”. Din păcate, Pandemia, ne ține într-o stare de incertitudine. Realmente nu știm ce ne va aduce viitorul, din punctul acesta de vedere.

Încă se discută despre alegerile locale. Vor fi sau nu vor fi alegeri locale? Va începe școala? Răspunsurile sunt: da și nu. Și tot așa, ilogice amestecuri de decizii, rezultate din te miri ce factori. Un amestec de orgolii și frici.

SUA se confruntă cu o problemă și mai gravă. S-ar putea ca, la ei, alegerile prezidențiale să aibă loc pe data de 3 noiembrie. Sunt zile când în SUA mor și câte 17.000 de oameni pe zi.

Mă gândeam cum era lumea înainte de noul Coronavirus. Ne bombardam, goneam pe strada Lăcomiei și căutam drumul nesfârșitei acumulări, eram competitivi, identificam dușmani, deveneam paranoici, ne uram din nimic.

Mi-am adus două cățelușe șoricar de la Alba: Neli și Bella. Sunt foarte simpatice. În tot tumultul, joaca lor mă relaxează, mă extrage din realitate. Dar nu mă îmbăt cu apă rece. Mai beau câte un pahar-două de vin, de la Cramele Recaș, vărsat, 12 lei litrul de sec. Merge strună. Am băut și o sticlă Tarapaca Gran Reserva. Syrah. A fost dumnezeiesc. Dar astfel de lucruri se petrec mai rar.

Vântul adia pe Calea Victoriei, în timp ce mărgele rozalii făceau cercuri concentrice în cupa de cristal. Prin cupa aceea se vedea tot orașul, cu luminile lui, cu verdele natural și cu pașii care, într-o cadență de vară, se pierdeau în fumul de trabuc. Lângă mine, ea îl săruta pierdută, turtindu-și buza de jos moale pe spațiul cât lungimea unui ochi, dintre buza lui și bărbie.