Flaviu George Predescu 
Jurnal de Sciția Mică – (5)
Dacă și prima zi de Iuliu a fost capricioasă, cu o vreme pe care nu știai de unde s-o apuci, am decis să luăm drumul Constanței, pentru a vedea Muzeul de Artă. Nu suntem vizitatori de vreme rea, dar parcă atunci când ești la țărmul mării, altele sunt prioritățile. Constanța stă bine la muzee, slavă cerului, însă nu toți constănțenii știu ce bogăție uriașă zace chiar sub nasul lor, pe Bulevardul Tomis. Waze-ul ne-a dus până la locul indicat, exact pe acel bulevard. Acolo însă nu vedeam niciun indiciu de muzeu, așa că am parcat în lateral dreapta. O parte din Bulevard era închisă pentru că se desfășura un concurs de carturi, cu puști foarte simpatici, ca niște mini-piloți de formula unu, care salutau când treceau pe lângă publicul puțin de pe trotuare.
Am întrebat un polițist care însă ne-a indicat cu aroganță (proverbială) capătul celălalt al bulevardului. Oare când ne vom schimba și noi abordarea, pentru că atitudinea e… totul și turiștii nu sunt niște dușmani. Poate doar venețienii să aibă motive de supărare pe numărul de turiști și nu pe ei ca persoane, dar la Constanța, care este într-un vizibil regres, împresurată de buruieni (chiar și printre dalele din oraș ies buruieni), cu spații verzi complet uscate și cu mizerie, nu este cazul să urăști oaspeții. Constănțenii ar trebui să își strângă energiile și să facă pace pentru orașul nostru simbol. Mă gândeam așa, ca fapt divers, în timp ce se juca Franța-Argentina, acum două zile la Soci și vedeam stadionul acela și atmosfera, noi de ce nu putem să ne îngrijim orașul simbolicul oraș marin? Era tot pe malul mării, dar ceva mai încolo, un alt univers, în mult blamata Rusie.
Doi polițiști și un cetățean care stătea sprijinit de un stâlp și se uitau la concursul de carturi. Împrospătându-ne întrebarea, ne-au privit pe sub gene și ne-au îndemnat deci să mergem înspre „încolo” spre acel „înainte” arătat cu securea palmei, care nu duce niciunde, pentru că cel care îndrumă nu știe nici el exact, doar a auzit despre un… muzeu.
După ce ne-am învârtit pe lângă Muzeul de Artă Populară, pe care l-am trecut pe listă, dar nu vizitarea lui era scopul nostru acum, ne-am întors și, în cele din urmă, l-am găsit pe cel dorit. Surpriza, pentru noi, a fost foarte mare. Constanța și România au un tezaur inestimabil pe Bulevardul Tomis. Muzeul te ia ușor, ai impresia că îl poți stăpâni și chiar o să te joci cu ochii pe tablourile și sculpturile lui, mai ales când ești antrenat de București, Londra sau Paris și zici: „ei, ce-o fi o…Constanța?!”. Când colo, ca într-un labirint tot mai atractiv, te întâlnești cu Aman, Grigorescu, mereu dublați de numele mari ale sculpturii ca Milița Petrașcu, Jalea, Paciurea, Oscar Han, Ion Georgescu, ca apoi să te învăluie Luchieni, Tonița, Kimon Loghi și mulți alții. N-am să fac acum un inventar, ar fi de prisos. Vizitați muzeul, organizat pe trei nivele, cu multe încăperi laterale, luminos, cu busturi și tablouri așezate într-o armonie perfectă și o să vă convingeți singuri.
După vizitarea minunatelor lucrări, am poposit la un restaurant grecesc în centrul vechi al Constanței, în vecinătatea lupoaicei cu Romulus și Remus și am mâncat Gyros.
2 iulie 2018
Ora 7.59
