Flaviu George Predescu 
Jurnal de Sciția Mică (4)
Ieri am vizitat Moscheea Esmahan Sultan din Mangalia. Făcută prin 1575 de fiica sultanului Selim al II-lea, despre care ghidul de la Callatis ne-a spus cu o zi înainte că este nepoata lui Suleiman „Magnificul” (Soliman I). Așa o fi. Ideea este că la moschee am fost întâmpinați de un bărbat blând care nu știa limba română și care atunci când am intrat noi, tocmai opunea rezistență „atitudinal” unor români care voiau să „cotropească” moscheea, fără să achite (probabil) cei 5 lei. Se îngrămădiseră în ușă și se ciocneau succesiv unii de alții, pentru că „frânele” primilor creaseră un ambuteiaj. Au plecat.
Am plătit, am intrat, ne-am descălțat și ne-am perindat prin moscheea simplă. Am încercat să urcăm niște scări spre minaret, dar intrarea era blocată de o ușă pusă într-o formă ciudată, ca o baricadă. După ce ne-am lămurit cât de cât cum stă treaba și după ce a mai venit un cuplu cu copilul, ghidul ne-a întrebat dacă înțelegem engleză și ne-a explicat care sunt locurile de rugăciune ale imamului.
Toată experiența m-a făcut să-mi doresc să citesc mai mult despre musulmani. La plecare ne-am plimbat prin curtea paradisiacă în care erau trandafiri roșii, morminte din piatră veche ce se făcuse ca un burete sau monumente în care în loc de cruci era un turban. Iedera îmbrăcase multe locuri de veci, în timp ce din când în când se auzea câte un zgomot de coajă de ou spartă. Noi sau alți turiști călcam pe câte unul din numeroșii melci care ieșiseră după ploaie și împânziseră aleile. N-am văzut om care să nu regrete fapta, dar asta e…nici melci n-au claxon.
Ne-am dus apoi la micul muzeu al Marinei din Mangalia, la ieșirea spre Vama Veche, pe dreapta. Acolo am văzut aparatură pentru navele de război, proiectile și un interesant costum de scafandru de luptă, făcut din izopren. În rest muzeul e cam micuț, dacă nu faci parte din tagma pasionaților de ceasuri și motoare nu stai prea mult în el. Au și o capelă mică acolo, iar în fața muzeului sunt niște tunuri și o fregată (cred).
Am pornit spre Vama Veche să bem o cafea la nisip și să ne plimbăm cu picioarele prin mare. Pe o stâncă răsărită din mare, undeva în zona Amfora, am văzut o colonie de crabi foarte interesantă, ne priveau ca niște roboți selenari. În rest ploaia și picurii ei răzleți.
Seara meciuri: Argentina – Franța (3-4) și Uruguay – Portugalia (2-1). Ambele echipe cu care am simpatizat au pierdut. Cel mai mult am simpatizat cu Portugalia. La francezi am apreciat jocul rapid și mi s-au părut încă din debutul meciului îndreptățiți să câștige. N-ar fi exclus ca francezii să producă surpriza mondialului și Didier Deschamps să devină din nou campion mondial după 20 de ani, dar de data asta în calitate de antrenor. Cine știe…
Lacul Tătlăgeac, 1 iulie 2018, ora 9.19.
