Ce înseamnă a trăi din (sau în) conflict?

Este o vorbă care sună oarecum dur și pe care oamenii și-o spun de regulă atunci când se ceartă – „trăiești din conflict!” își spun. Culmea este că trăitorul din conflict este un suferind la fel de serios ca un om care are o boală clasică, recunoscută medical. E ca și cum ai spune cuiva, dar într-o formă mai light: „tu… care ai cancer, să-ți fie rușine obrazului!”. Am exagerat puțin, dar tot ce îmbracă forma „vinovăției” pe care i-o atribuim celuilalt pentru o boală sau o rană emoțională este ca și cum l-am acuza de o boală. Ce mai dă o șansă în plus trăitorului din conflict este realitatea că problema sa se poate rezolva fără medicamente (deci, mai greu), dar cu mari șanse de supraviețuire.

Îmi place termenul „restructurarea personalității” pe care îl folosește psihanaliza. Cam despre asta este vorba când vorbim despre a schimba ceva în felul de-a fi al celui care spunem că trăiește din conflict. Adică, impulsul, tensiunea și tot ce se generează în inconștient determină căutarea instinctivă a unei situații în care acea pornire să se confirme. Spre exemplu, dacă este predominant de sorginte negativă, atunci se va căuta cearta/conflictul, dar asta într-un mod instinctiv.

Tocmai de aceea, pusă sub formă de „acuză”, ea sună de multe ori dureros pentru cel căruia i se spune. În cazul copiilor dependenți, ea își are, probabil, originea și în nevoia de confirmare a dragostei și protecției, venite din partea unui părinte sau a fratelui/sorei mai mare. „Învățarea” tensiunii, care se auto-alimentează și respectiv auto-generează, pe o axă interior-exterior și invers, unde conștiința și caracterul joacă un rol de arbitru.

Reluând și simplificând, a trăi din conflict poate înseamnă a avea nevoia instinctivă de a răspunde unei tensiuni interioare, crezând astfel că, dacă răspunzi, nu o vei mai simți și te vei elibera de ea. Pentru asta, în lupta ta dusă pentru a scăpa de tensiune, poate cădea victimă oricine și mai ales oamenii dragi, aflați în proximitate. Dincolo de asta, sunt persoanele care trăiesc în conflict. Sunt blocați în interior, într-un conflict cu ei înșiși sau cu altcineva, și refuză să enunțe acest fapt, trăindu-i și exprimându-i sub o formă sau alta doar efectele. Tocmai de aceea, când devine din stare repetată o reală trăsătură de caracter, îi spunem acestui fel de-a fi „răutate” sau „fond depresiv”.

Dar mulți oameni își pot preveni stările proaste, care îi izolează, exprimându-le într-un fel asumat, cerând ajutor. A învăța să te exprimi normal și sănătos este o artă. A te raporta la ceilalți normal, așa cum ești tu în majoritatea timpului, și a nu fugi să adopți o mască sau alta nu este ușor pentru cei mai mulți dintre noi.

Am pornit scrierea vorbind despre nevoia de a rezista într-o relație. A ieși din mediul care te împiedică să progresezi. A nu încerca să ridici nivelul celor dragi pe un palier pe care tu ai început să te dezvolți și, implicit, a nu avea așteptări de la ei. La asta cred că s-a referit un cadru didactic din zona psihologiei când a spus: „aveți grijă, acum nu începeți să-i analizați pe cei din jurul vostru!” Atunci am întrebat: „dar e de preferat să nu-i analizăm deloc?”. Pentru că ajungem să-i analizăm pe ceilalți odată cu noi înșine. Este de preferat să nu dăm verdicte. Asta, da.