Flaviu George Predescu 
Ca să trăiești într-o lume mică, plină de frici și de incertitudini, nu trebuie să faci foarte mari eforturi. Spre exemplu, dacă intri într-o relație și observi că partenera ta are anumite comportamente care nu concordă cu realitatea, ai buna ocazie de a echilibra situația. Te apuci mai întâi și îți cauți defecte. Odată găsite, poți începe să crezi în ele. Va fi greu la început, dar constrâns de împrejurări și convingându-te singur, poți cu tărie să crezi că de fapt: „fiecare le avem pe ale noastre”.
Peste câteva zile, mai vezi la respectiva niște tare, dar tu sârguincios, te prefaci că nu le vezi. Totodată, poți începe să mai scotocești la tine, să vezi ce ai mai făcut rău, ce hibe ți-ai mai putea reproșa și chiar să faci niște predicții, prin care să scoți la iveală faptul că dacă nu te vei opri din greșit, într-o bună zi ai putea chiar să ajungi rău.
Începi să te compari cu tine însuți și realizezi că te afli într-un fel de regres față de anii trecuți, când erai mai comunicativ și mai dezinvolt. Pui asta pe seama faptului că ai devenit excesiv de ursuz, din cauza mediului în care lucrezi și ai putea să schimbi la tine un anumit fel de a fi.
De cele mai multe ori ți se pare că nu ești suficient de atent la nevoile partenerei și începi să îți reproșezi că stai prost cu intuiția. Ea de fapt îți sugerase să… dar tu, ai înțeles să nu…
Trec zilele și începe să-ți placă să te uiți tot mai atent la ceas. Dacă te sună și tu nu ești pe fază? Dar dacă tu o suni și ea nu răspunde, găsești repede argumente în favoarea ei și o înțelegi. Chiar te cerți pe tine însuți, în gândul tău, și îți spui că ai obiceiul să suni tot când nu trebuie. Dacă ulterior te abții să mai suni, tocmai ca să nu deranjezi, riști să devii acuzat pentru că ești nepăsător. Din nou te întorci sisific spre propria conștiință și îi argumentezi că de fapt are dreptate partenera, că ești puțin neatent.
Balanța dintre nepăsător și posesiv se poate înclina într-o secundă, dacă pe unul din talgere este așezat cu grijă câte un moft pe care erai dator să îl susții. De ce n-ai apreciat moftul? Când să fie și ea mofturoasă dacă nu la tinerețe? Ce este chiar așa de grav în a-ți dori lucruri?
Dacă îndrăznești să întrebi de ce nu ești și tu sunat, ți se răspunde că în sfârșit o femeie vrea să-ți respecte intimitatea, dar tu nu ai habar să apreciezi acest lucru. Tu vânezi ceartă și strici o stare de bine, prin felul-ți de a fi.
Are dreptate, îți spui. În loc să apreciez că nu mă caută și mă pot bucura de o atmosferă liniștită, caut să-i cer să se comporte într-un anumit fel. Nu am spus chiar eu, acum ceva vreme, că ea trebuie să se comporte exact așa cum simte?
Zilele trec, iar prietenilor tăi le spui că faci ce îți spune inima. Până la urmă, nu poate fi totul perfect. Sunt și zile mai puțin bune, în care persoana trebuie înțeleasă și mofturile îi trebuie trecute cu vederea.
Ușor, ușor, începi să-ți spui că ești incapabil să comunici anumite lucruri pe care ți le dorești și, tocmai din acest considerent, întâmpini bariere care uneori nasc discuții. Te întrebi dacă nu cumva ar fi bine să mergi la un psiholog, să te ajute să comunici și să înțelegi anumite lucruri. Te simți de foarte multe ori orb, într-o lume de luminați. Te uiți la alte cupluri care merg bine. Cum de or fi reușit oamenii aceia să spargă zidurile necomunicării și să trăiască bine împreună?
Prima soluție pe care o adopți în relația cu cei din jurul tău este de a te autoironiza. Prin această metodă le tai posibilitatea de a o face ei din proprie inițiativă. Mai târziu devii expert în bancuri cu căsnicii eșuate, cu soacre și mai-mai că ți-ai tatua pe piept (atunci când vorbești cu prietenii) sintagma potrivit căreia toate femeile sunt la fel.
În linii mari, acestea sunt câteva dintre ingredientele prin care te poți minimiza pentru a putea trăi în Liliput.
Dacă ți se strică cheful când ți-e lumea mai dragă, pune-o pe seama destinului. Dacă vorbiți limbi diferite, dă-o pe deficiențele tale de comunicare. Dacă ai suspiciuni cu privire la anumite lucruri, aruncă vina pe imaginația ta bolnavă. Dacă sare de fund în sus că ai pus o întrebare mai directă, pune-o pe seama geloziei tale nejustificate. Dacă vrei să o ajuți să-și uite părțile negative din trecut, acceptă-i supărarea și înțelege că ea a existat și înainte de tine. Dacă prietenii te întreabă de ce ești supărat, gândește-te de pe acum la niște motive pe care să le spui (altele decât cele cu oboseala și durerea de cap, care aparțin exclusiv femeilor). Dacă părinții te sună și tu ai vocea slăbită, spune-le că ești ocupat sau că atunci te-ai trezit. Imposibil să nu poți supraviețui într-o lume de liliputani, pe cât ești de mare, și nu te supăra dacă urechile îți vor crește ca la măgar și că ceilalți te vor arăta pe la spate cu degetul, ca pe un dulău care vrea cu tot dinadinsul să intre într-o cușcă de pechinez.
Dacă vrei să te faci mic într-o lume mică, atunci învață încă de pe acum să îngenunchezi și să te minți în oglindă. Poate fi un bun exercițiu. Cu perseverență vei reuși.
30 august 2011
