Porumbeii, Flavia și porcușorul verde

Prin ochii lui tăticuț (6)

Ce s-a mai întâmplat nou? Păi… a revenit grădinița în viețile noastre, după o pauză de zece zile. N-a fost ușor, Vlad și Miruna dădeau semne de protest. S-a ajuns iarăși la concluzia: „Petrecem weekenduri prea frumoase, asta e problema…” Lasă că și eu eram obosit luni. Când nu sunt anxios lunea, sunt obosit. Am aflat ulterior că Miruna a avut un moment în care a plâns la grădiniță și Vlad (care în continuare își spune Vladimir, dar și sancționează foarte prompt un eventual derapaj nominal) a tras concluzia: „Păi a vrut-o pe mami!” și Miru a întărit cu o contraoctavă: „Am vrut-o pe mami!” E limpede, s-a stat prea mult acasă.

Marți a fost mai bine și, pe măsură ce se înainta în săptămână era tot mai bine. Copiii se adaptau la ritmul vieții cu reguli și activități. După ce se întorc de la grădiniță, au o rutină specifică. Nu au chef să relaționeze cu prea mulți adulți în același timp și, de regulă, are prioritate cel care i-a luat de la locul numit, mai nou, „serviciul nostru”.

Sâmbătă a fost o zi plină. Eu am mers cu Vlăduț la cursul de teatru, iar pe mamă și pe soră i le-am „basculat” în Cișmigiul învecinat, la joacă. Până am așteptat să vină doamna Lavinia, un tată și fetița lui au dat de mâncare la porumbei. S-a strâns acolo o puzderie de „șobolani” înaripați, fapt care l-a amuzat pe Vlad și l-a făcut să exclame ceva cu „urâții!” Vă rog să nu ne judecați. Dezavuăm total hrănitul acesta haotic al porumbeilor. Îi considerăm un factor total scăpat de sub control într-un București în care mizeria pe care o fac s-a răspândit pretutindeni. La revedere, jumătate sau trei sferturi dintre cititori, ne-a părut bine și mulțumim că ne-ați însoțit până aici. Sunt sigur că, după ce ați citit că nu ne plac aceste păsări „ale iubirii” sau aceste unități de măsură sau comparație ale „îndrăgostiților”, noi am devenit niște răi, insensibili, afurisiți. Poate că așa este. Post fiind, să încercăm să vedem și cu ochii celorlalți.

Să revenim. După cursul de teatru a vrut și Vladi în parc, doar că Miruna și Roxana erau pe punctul să se întoarcă. Nu văzusem apelul. S-au mai cules niște păstăi, s-a mai călcat cu emoții prin iarba verde a Cișmigiului, dar într-un final am plecat spre Carrefour. Cum, n-am zis nimic despre scaunul auto? Este acolo, negruțul de el, acoperit cu un cearșaf roșu, tocmai pentru că e „negruțul”.

Am uitat să spun că, de la curs, Vlad a venit cu un purceluș de hârtie, colorat verde, neuniform. Am încercat să aflu taina, dar nu a dat prea multe detalii.

La Carrefour am aprovizionat pentru petrecerea de sâmbătă seara, când în vizită au venit Daniel și Alina. Copiii nedormiți de prânz, i-au întâmpinat cu un surprinzător „ce ne-ați adus?”. „Hai că asta e nouă!”, ne-am zis. Așa că vecinii noștri, căci le putem spune așa, s-au descurcat și au potolit setea de cadouri a micilor corifei.

Miruna s-a ales cu un nou nume de botez: Flavia. Nașul acestui nume, în contextul zilei, nimeni altul decât Daniel. De unde credeți că i-a venit ideea? De la asemănarea cu mine sau cu Roxana? Coincidența face ca și pe bunica „împricinatei” care arunca priviri șmecherești să o cheme tot Flavia. Și iată cum după o axă de Nicolae, în episodul trecut, ne-am pomenit cu o axă Flavia – Flaviu – „Flavia” , sâmbăta aceasta.

Oricum, copiii au socializat bine cu oaspeții noștri, care locuiesc la 10 minute de mers pe jos, astfel că atmosfera a fost una cât se poate de destinsă. Iulia, care și-a sunat mama de pe tărâmuri germane, știa de Vladimir, ceea denotă că nickname-ul a fost asimilat.

Ne-am luat rămas bun de la Daniel și Alina și am pornit spre ziua de duminică. Vlăduț ne-a avertizat să nu-l mai ducem la biserica în care poate fi chemat în altar. Am înțeles ideea, mergem la Sfântul Elefterie. Ajunși acolo, Miruna a mârâit și s-a răsucit, până la urmă am ieșit afară cu ea, și tot în zona Domniței Bălașa am ajuns, dar singurul care a intrat în biserică am fost eu. A fost minunat. Toate gândurile rele s-au spălat, energiile, tensiunile negative s-au dus, așa că m-am întors în parcul din spatele Curții de Apel cu multe gânduri luminoase.

Vladi, când m-a văzut, mi-a cerut să mergem și să punem lumânări. Zis și făcut. Duminica a luat o turnură bună, astfel că am putut petrece o după-amiază liniștită, doar în interiorul gospodăriei.

12 aprilie 2024