Marcel Vișa 
ce vezi
dincolo de apa verde
dincolo de fundul acoperit cu frunze al lacului?
pune urechea în cercul stârnit de picătura sângelui
ca să auzi țipătul monocrom al înecaților
cele o mie de guri flămânde ale morții
pe mal ard mocnit focuri de paie
fumul negru inundă galeriile cârtiței
și timpanele câinelui de vânătoare
de alături
doar țipătul lișiței mai penetrează tăcerea
în spirale se înalță sufletul zilei
peste undele obosite se așterne cenușa
