Marcel Vișa 
Sunt în România,
dar senzația că mă aflu în Coreea de Nord,
e tot mai pregnantă
În secolul vitezei,
mă raportez:
la hățișul birocratic,
la moartea care te îmbrățișează pe holul spitalelor,
senzația perpetuă de insecuritate,
accentuată de mass-media
Jurnaliștii nu respectă codul deontologic,
știri sufocante sunt difuzate în mediul online
Suntem bombardați de inepții
și distorsionări ale adevărului
(astfel au înțeles unii libertatea)
Am importat democrația made în China
Originală e doar apatia și capul plecat
De-o redundanță incredibilă
sunt fotografierile la manifestații și postarea lor în mediul online
Sunteți simpatici și drăgălași cu pancartele alea pline de bancuri,
civilizați și ordonați
Un chip încruntat nu ar strica uneori
Prezența la vot e vitală
Ei (coreenii) au un gras, noi un mustăcios,
un guvern de mecanici auto și sculeri matrițeri
Fiecare mare sculă în basculă a fostelor fabrici comuniste,
modelează la strung viitorul copiilor noștri
După ce au conceput
capete boante de gloanțe, ce zac și acum pe caldarâm,
scoase din trupurile celor căzuți la revoluție
Toate’s vechi și nouă toate
Oarbe cârtițe scurmă mușuroaiele acestui „no man’s land”
Lumea-i un joc video învechit
Copilul a crescut,
a abandonat consola alături de cărțile de colorat
Nostalgic, o să reia cândva jocul de unde a rămas
Discheta învechită va da rateuri
Ostași cibernetici, demonizați de societate,
sapă, nu pentru a mina criptomonede,
ci tranșee adânci care ne vor desprinde de sub dictatura unui dumnezeu ostil
Străbat teritoriul necunoscut,
no man’s land-ul înzăpezit
în care gravitația zero,
creează lacune în zborul dronelor de cercetare
Absorbit de liniștea mușuroaielor de cârtiță,
uit scopul pătrunderii în viață
Acest no man’s land traversat de suflete
efervescente
Alături, în tranșee bine camuflate sub pături de întuneric,
ostași cibernetici pun la cale oprirea plutirii în derivă,
echilibrarea situației,
conectarea la sursă
pentru UPDATE
