Marcel VișaMarcel Vișa
20.02.2020

Tata

Pe vremea când se pregătea de moarte stătea ore în șir pe scăunelul din fața sobei, întorcea cu cârligul jăratecul. Flăcările iscate în răstimpuri îi mistuiau cuvintele. În liniștea cu iz de izolare distingeam fâșâitul de aripi al păsărilor, ziua frecându-se de acoperiș ca burta unei balene uriașe, muribunde. În ultima zi privea pierdut pe […]