Remake

Dimineață chill,

businessul perimat

și muzica lui Ludovico Einaudi în căști.

Mângâi cameleonul și tac,

străbat orașul,

evit mediul ostil, campestru,

cu praf și nori de joasă altitudine.

Îmbrățișez mașinăria convexă,

intuiesc o formă recurentă de amor fictiv,

un edem ranforsat de iluzii,

o echimoză a realității

subjugate planului efemer de A FI

Outsider,

rezident într-o societate 90/60/90

Departe de perfecțiune,

simt repulsie față de norme.

Am eu ce am,

știu eu ce știu,

resimt, permanent,

reculul unei vieți anterioare.

N-am nimic de pierdut,

am timp să greșesc.

Noua mea versiune,

remake-ul perfect.

(sursa foto: alexandrone.wordpress.com/2008/10/30/dimineata-de-toamna/)