Marcel Vișa 
(Într-un secol în care nu se mai justifică uciderea pentru hrană a animalelor sălbatice, nu se mai justifică nici folosirea armelor de foc sau a capcanelor. Dacă simți nevoia să îți arăți bărbăția prin uciderea unui animal, fă-o cu mâinile goale.)
De mic copil, Alin visa ca să devină vânător.
Un vânător adevărat.
Pregătirea lui nu l-a costat
doar o trezire (prea) matinală și băutul cafelei pe fugă,
luarea puștii în spinare
și plecatul alături de o ciurdă de hăndrălăi
cu o haită de
câini dresați pentru a ține prada pe loc sau a aduce-o în bătaia puștii.
El a început să meargă la sală
de la o vârstă fragedă,
se lua la trântă cu fratele mai mare,
se cățăra în copaci cu viteza unui fulger,
făcea îndelungi plimbări prin pustietate,
misiuni de supraviețuire în natură,
în asta constă pregătirea fizică a vânătorului de secol 21.
După ani și ani ,
ajunse să ridice greutăți de 300 kg.,
și se orienta în teren ca nimeni altul,
fără hartă,
având un trup de Hercule,
Alin se simțea pregătit să dea nas în nas cu ursul.
Era mândru că nu a luat-o pe cărarea scurtă a idioților,
care înarmați până în dinți,
merg ca să ucidă animale nevinovate,
într-un secol în care nu mai ești nevoit să faci asta pentru a te hrăni.
Singura lor pregătire, singurul supliciu,
e o trezire prea matinală și băutul cafelei pe fugă.
Ei au în traistă sandvișuri din Kaufland și suc Cola.
Între două victime mușcă cu poftă din pita cu parizer.
refren:
Alin nu e doar un pitic burtos înarmat cu pușcă,
el nu e un personaj haios din poveștile cu hobbiți,
el e Alin Vânătorul.
Când mâncarea se găsește din abundență pe rafturile magazinelor,
singura scuză pentru a ucide,
este o boală psihică.
Alin nu e un gherțoi bolnav mintal,
care ucide de plăcere animale lipsite de apărare,
înarmat până în dinți.
El pleacă la vânătoare cu mâinile goale.
Asta se numește curaj,
iar scopul,
(pentru că mereu ai nevoie de un scop)
este măsurarea puterilor cu sălbăticia.
Dacă vrei să fii vânător în secolul acesta,
fii ca Alin.
